În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari, din care 19.462 erau ofiţeri activi. Elita militară era formată din generalii aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor şi Brigăzilor. Majoritatea acestor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, participaseră la Primul Război Mondial, având o contribuţie remarcabilă la realizarea României Mari. Deasemenea participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei şi pe Frontul de Est. Urmare a vitejiei şi spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă pe câmpurile de luptă, o mare parte dintre ei au fost decoraţi cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, dar şi cu ordine germane, franceze, sârbe, ruseşti, cehe. Imediat după 23 august 1944, elita militară românească s-a găsit într-o situaţie extrem de dificilă, fiind divizată în mai multe grupuri cu interese total diferite. Un prim grup era format din generalii apropiaţi mareşalului Antonescu care organizaseră şi conduseseră războiul împotriva U.R.S.S. în alianţă cu Germania şi care, imediat după actul de la 23 august 1944 au fost arestaţi. Al doilea grup era format din generalii care participaseră la acţiunile militare împotriva U.R.S.S., dar care acum participau la acţiunile împotriva Germaniei, cot la cot cu forţele ruseşti, făcându-şi datoria faţă de ţară. Un alt grup era format din dizidenţii împotriva mareşalului Ion Antonescu, din generalii care complotaseră pentru înlăturarea acestuia şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Aceştia, împreună cu reprezentanţi ai partidelor istorice şi ai comuniştilor, au ocupat funcţiile importante în stat, participând la guvernarea României, sub o strictă supraveghere a reprezentanţilor militari ai Forţelor Aliate – de fapt ai Armatei Roşii -, în cadrul cărora cuvântul cel mai important îl aveau sovieticii. Putem aprecia că unitatea de grup a elitei militare a fost spartă, acest lucru având consecinţe dramatice în perioada imediat următoare, când noul aliat, va declanşa procesul de epurare a Armatei Române, ce se va finaliza cu transformarea armatei regale în armată populară. La terminarea acestui proces, au rămas activi doar 700 ofiţeri din cei 19.462 care luptaseră în cel de Al Doilea Război Mondial.[1] Mai exita un grup de militari, fără grade prea mari, care s-au înrolat în cele două diviziile de voluntari, formate pe teritoriul U.R.S.S. din foştii prizonieri de război. Acest grup, căruia nu i se dădea prea mare atenţie, va juca un rol deosebit de important în perioada imediat următoare. Imediat după 23 august 1944 a fost elaborat un set de legi care a permis arestarea celor „vinovaţi de crime de război sau împotriva păcii şi umanităţii, precum şi de dezastrul ţării şi al armatei”.[2] Ulterior, în funcţie de evoluţia situaţiei politice interne, legislaţia a fost completată cu alte reglementări, care permiteau „arestarea şi condamnarea celor care se opuneau clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale, sau care puteau deveni eventuali duşmani ai noii orânduiri”.[3] Această perioadă poate fi caracterizată ca cea în care au loc cele mai mari abuzuri din istoria României. „Tribunalul poporului”, iniţial, Tribunalul Capitalei – Secţia I Penală, începând cu 22 iunie 1946 şi „Curţile de Apel”, după 7 august 1947, au pronunţat sentinţe de condamnare a mii de români. Printre ei numeroşi generali şi ofiţeri care nu au putut afla mult timp „motivul privării de libertate”.[4] Uneori, listele militarilor care urmau să fie arestaţi şi condamnaţi erau întocmite de Înaltul Comandamentul Sovietic. [5] În baza acestei legislaţii 160 de generali au fost condamnaţi, 4 dintre ei în contumacie. Generali decedaţi în închisori sau pe timpul anchetei: Aiud 1 Aurel Aldea – mort la 17 octombrie 2 Constantin Anton – mort 1950, 3 Constantin Antohie – 1952, 4 Emanoel Barzotescu – 1951 5 Ion Carlont – 1950 6. Vasile Creţoiu - 7. Constantin Eftimiu – 1950 8. Iosif Iacobici – 11 martie 1952 9. Gheorghe Koslinski – 30 aprilie 1950 10. Gheorghe Macici – 1952 11. Nicolae Macici – 15 iunie 1950 12. Gabriel Negrei – 1951 13. Socrat Mardari – 9 februarie 1954 14. Constantin Petrovicescu – 8 septembrie 1949 15. Nicolae Samsonovici – 15.10.1950 16. Ioan Sichitiu – 29 aprilie 1952 17. Gheorghe Stavrescu – 10 ianuarie 1951 18. Ion Topor – 22 iunie 1950, 19. Alexandru Vatamanu – 1951 Botoşani 20. Ion Petrovan – 1963 Canal Dunăre – Marea Neagră 21. Gheorghe Giosan – 1953, 22. Alexandru Nicolici – 20.01.1953, Poarta Albă 23. Emil Palangeanu – 23.01.1953, Capul Midia-Năvodari 24. Nicolae Stoenescu – 02.03.1959, Culmea 25. Constantin Voiculescu – 1953. Dej 26. Traian Teodorescu – 1951 Făgăraş 27. Emanoil Leoveanu – 26.05.1959 28. Gheorghe Ştefan Liteanu – 17.02.1959 29. Gheorghe Linteş – 1955 30. Ion Popescu – 1954 31. Vasile Zorzor – 1952 Galaţi 32. Petre Vasilescu – 1959 Gherla 33. Vasile Pascu – 06.08. 34. Mihail Voicu – 17 .08.1961 35. Constantin Voiculescu – 17 septembrie 1955 Jilava 36. Ion Antonescu – 01.06. 37. Radu Băldescu – 02.12.1953 38. Sergiu Enulescu – 1949, 39. Constantin Iordănescu – 18.11.1950 40. Gheorghe Iliescu – 1957 41. Ion Mihăilescu – 1949, 42. Ion Negulescu – 01.04.1949 43.Romanescu Mihai -1952 44. Radu Rosetti – 02.06.1949 45. Constantin Teodorescu - 1950 46. Dumitru Teodorescu – 1957 47. Constantin Piky Vasiliu – 01.06. 1946 Ocnele Mari 48. Arthur Popescu – 1952 Piteşti 49. Mihail Kiriacescu – 1960 Râmnicul Sărat 50. Gheorghe Dobre – 26.03. 1959 51. Constantin Pantazi – 23.01.1958 Sighet 52. Henri Cihoski – 18.05. 53. Grigore Georgescu – 1952 54. Alexandru Glatz – 1955 55. Gheorghe Marinescu -1952 56. Nicolae Marinescu – 1953 57. Nicolae Paiş – 1952 58. Alexandru Popovici – 1953 59. Epure Popovici – 1953 60. Mihai Cehan Racoviţă – 14.08.1954 61. Mihail Racoviţă – 28.06.1954 62. Ion Răşcanu – 25.02.1952 63. Radu Roşculeţ -1952 64. Nicolae Tataranu – 1952 65. Alexandru Tătărăscu – 1951, 66.Gheorghe Vasiliu – 20.09.1954 67. Aurel Vlad, – 1953. 68. Anton Zwiedinek – 1953. Târgu Ocna 69. Constantin Tobescu – 1951 Văcăreşti 70. Ioan Arbore – 25.12.1954 71. Nicolae Ciuperca – 25.05.1950 72. Constantin Constantin – 29.02.1948 73. Grigore Cornicioiu – 16.09.1952 74. Constantin Ilasievici – 06.10.1955 75. Radu Korne – 28.04.1949 76. Vasile Mainescu – 13.05.1953 77 .Ioan Mihaiescu – 22.10.1957 78. Gheorghe Rozin – 16.01.1961. Generali decedaţi în detenţie, pe timpul anchetei: 1. Generalul Alexandru Orăşanu a murit în detenție, la două zile după arestare, în 1950. Familia presupune că s-a sinucis cu cianură. 2. Generalul Balosin Gheorghe, mort în timpul anchetei la Securitate 3. Viceamiral Eugeniu Roşca a murit în 1950, în închisoare, care nu a putut fi identificată pe timpul documentării. Executaţi la Jilava: Mareşalul Ion Antonescu – 1 iunie 1946 Generalul Constantin Piky Vasiliu – 1 iunie 1946 Generalul Romanescu Mihai – 8 februarie 1952 Foşti miniştri în perioada interbelică sau în guvernarea Ion Antonescu decedaţi în închisoare: - Pantazi Constantin – ministru de război, 1942-1944, arestat la 23 august 1944. Iniţial a fost condamnat la moarte, dar i s-a comutatat pedeapsa la închisoare pe viaţă . A murit la 70 ani, dupa 14 ani detentie, la Râmnicul Sărat . Încarcerat iniţial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Râmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavând fereastră. Diabetul şi scleroza vaselor renale, precum şi bătaia cumplită i-au pus punct vieţii la 23 ianuarie 1958.[6] - Iosif Iacobici – ministru apărării, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 68 ani, dupa 6 ani detenţie , la Aiud, suferind de TBC pulmonar şi osos.[7] - Ion Negulescu – ministru de război, 1944-1945, arestat în 1948, mort la vârsta de 62 ani , dupa 1 an detenţie, la Jilava.[8] - Nicolae Stoenescu – ministru de finanţe, 1941-1942, arestat în 1945, mort la vârsta de 69 ani, dupa 14 ani detenţie, la 2 martie 1959, la Culmea, cu diagnosticul de dublă pneumonie şi insuficienţă cardiacă.[9] - Radu Rosetti- ministru educaţiei naţionale în 1941, arestat în 1945, mort la vârsta de 72 ani, dupa 4 ani detenţie la Jilava.[10] - Nicolae Samsonovici – ministru al apărării, 1933, arestat în luna mai 1950, mort la vârsta de 82 ani, dupa 6 luni de detenţie , la Sighet, [11] - Aldea Aurel – ministru de interne, 1944-1945, arestat în1946, mort la vârsta de 62 ani, dupa 3 ani de detenţie , la Aiud, bătut crunt, măcinat de boli şi foamete. Avea artrită, diabet şi scleroză cardio-renală. [12] - Mihail Racoviţă – ministru de razboi, 1944, arestat în 1950, mort la vârsta de 65 ani, dupa 4 ani de detenţie, la 28 iunie 1954, în închisoarea Sighet, cu diagnosticul de miocardită cronică.[13] - Ion Sichitiu – ministru al agriculturii, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 74 ani, după 6 ani de detenţie, la Aiud.[14] - Henri Cihoschi – ministru al apărării, 1928-1930, mort în1950 în închisoarea Sighet - Constantin Ilasievici – ministrul al apărării , 4 aprilie -27 decembrie 1937, arestat în 1950, mort, pe timpul anchetei în închisoarea Malmaison, la vîrsta de 74 ani , după 5 ani detenţie, [15] - Nicolae Ciupercă – fost ministru al apărării, 1938-1939, a fost arestat în 1948, a murit în 1950, în vârstă de 68 ani, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindrom Parkinson, miocardită şi azotemie.[16] - Grigore Georgescu – fost ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor , pentru o perioadă de doar 5 luni în anul 1941, a fost arestat în 1946, eliberat din cauza stării precare de sănătate în 1948, reîncarcerat în anul 1949, moare în anul 1952 la vârsta de 66 de ani.[17] Generali care au supravieţuit detenţiei în închisorile comuniste: 1. Almăjan Ion 2. Anton Marin 3. Barbu Vasile 4. Barozzi Gheorghe 5. Batcu Alexandru 6. Bădescu Constantin 7. Bădulescu Florea 8. Bîrzotescu Emanoil 9. Carlaonţ Dumitru 10. Calotescu Cornel 11. Carp Corneliu 12. Cămăraşu Gheorghe 13. Ceauşu Gheorghe 14. Cialâk Gheorghe 15. Constantinescu Claps 16. Constantinescu Vladimir 17.Coroamă Dumitru 18. Dăscălescu Nicolae 19. Diculescu Achile 20. Dragomir Nicolae 21. Dumitrache Ion 22. Eremia Ion 23. Filip Agricola 24. Fîlfănescu Radu 25. Fundăţeanu Preda 26. Ghenevan Nicolae 27. Georgescu Grigore 28. Georgescu E. Ioan 29. Gheorghe Mihail 30. Gheorghiu Ermil 31. Ghorghiu R.Gheorghe 32. Ghineraru Nicolae 33. Iliescu Mihail 34. Iliescu Victor 35. Iosipescu Modest 36. Jienescu Gheorghe 37. Laţea Constantin 38. Macellariu Horia 39. Manoliu Gheorghiu 40. Marinescu D. Gheorghe 41. Marinescu Ghe. Gheorghe 42. Marinescu Nicolae 43. Marinescu Ştefan 44. Mociulschi Leonard 45. Mosiu Gheorghe 46. Nasta Alexandru 47. Negrei Gabriel 48. Nicolau Grigore 49. Nicolescu Constantin 50. Panaitiu Constantin 51. Poenaru Alexandru 52. Popovici Ion 53. Popescu cu David 54. Popescu Dumitru 55. Potopeanu Gheorghe 56.Pretorian Septimiu 57. Saidâc Alexandru 58. Săvoiu Gheorghe 59. Seracia Ghedeon 60. Siminel Victor 61. Stavrat Olimpiu 62. Stănescu Traian 63. Stoika Grigore 64. Şova Nicolae 65. Şteflea Ilie 67. Teodorescu Gheorghe 68. Teodorescu Iosif 69. Teodorescu Paul 70. Tobescu Constantin 71. Trestioreanu Constantin 72. Trincu Atanase 73. Tudose Dumitru 74.Tudosie Dumitru 75. Zwiedinek Eugen Generali condamnaţi în contumacie: 1. Chirnoagă Platon 2. Ion Gheorghe 3. Mihăescu D. Ioan 4. Rădescu Nicolae Lista acestor generali poate fi completată şi cu generalul de armată Gheorghe Avramescu care a fost asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii N.K.V.D., în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 15:58:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015