În Evul Mediu femeia era complet subordonatã bãrbatului. Dupã cãsãtorie cei doi deveneau o singurã entitate legalã, femeia neavând dreptul la proprietate și reprezentând o proprietate. Undeva la sfârșitul secolului al 17-lea documentele ne informeazã cã se popularizase obiceiul vânzãrii soţiei la licitaţie publicã, licitaţie anunţatã în avans. Femeia era expusã într-o piaţã, legatã cu un laţ de gât, braţ sau mijloc. Vânzarea soţiilor se generalizeazã în secolele 18-19 ca o metodã de a pune capãt unei cãsnicii nesatisfãcãtoare. Oamenii de rând nu dispuneau de obicei de opţiunea divorţului. În 1690 se dã o lege care pretinde cuplului sã depunã o cerere parlamentului pentru un certificat de divort. Procesul consuma mult timp, de accea se recurgea la varianta licitãrii partenerei, o practicã fãrã support legal dar în fata cãreia autoritãţile rãmâneau de obicei pasive. Sunt și cazuri în care femeia aranja ea însãși licitaţia pentru a ieși din mariaj. Printre ultimele cazuri care înregistreazã aceastã practicã se numãrã unul din 1913, când o femeie din Leeds susţinea în faţa tribunalului cã a fost vândutã pentru o lira sterlinã…
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 20:31:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015