... În decembrie 2006, avea, practic, în față o carieră spectaculoasă în Canada, remunerată pe măsură. Și, totuși, s-a întors din nou în România, de data asta ca să și rămână: “Povestea a fost așa: în decembrie 2006, am primit un telefon de la spitalul “Marie Curie” din București. Mi-au propus un post de șef de secție la ei. Știam că “Marie Curie” este cel mai mare spital de pediatrie din București și că nu avea încă o secție de neurochirurgie. Am primit oferta lor și, în august 2007, m-am întors în țară și m-am apucat de treabă. Am făcut asta din mai multe motive. Primul a fost de ordin sentimental: am trăit o copilărie fericită datorită părinților mei, cărora le sunt foarte recunoscător, și o adolescență exuberantă, ani în care am fost anturat de prieteni buni, cu poftă de viață și preocupări interesante, or, toate lucrurile astea m-au legat de România și de familia mea, care se află aici. Un alt motiv ar fi dorința de a pune în valoare experiența acumulată în străinătate, construind și la noi ceva de calitate în acest domeniu. Apoi, nu în ultimul rând, îmi doresc să formez niște medici care să ajungă sa fie mai buni decat mine. De fapt, îmi doresc să pun bazele unei școli de neurochirurgie. Am rămas fidel acelei dorințe inițiale de a ajuta oamenii și, din fericire, linia pe care merg lucrurile, de când profesez în România, e ascendentă. Am primit toată aparatura pe care am cerut-o. S-au găsit bani și acum am la București exact ce aveam și în blocul operator din Montreal (…)”.
Posted on: Tue, 09 Jul 2013 10:01:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015