În fapt, din cer Să merg în ceruri? Da, îmi e uşor, şi ştiu că pot afla de ce, de frică, privirea din pământ nu se ridică şi gândul e mereu şovăitor. Să-ntreb, să ştiu, să văd şi să cunosc, ce vorbe simple fac să se transforme normalul simplu, în poveri enorme, pe care doar cei orbi le recunosc. Opriri nu fac, e tot ce e dorit, o zi-i prea mult să ştim că e pierdută, avem de-nvins o ultimă redută, ca să-mplinim ce noua ni-i sortit. Mergem pe-acasă, în curand, în doi, îmbrăţisaţi plecăm în prima noapte în care ne vom spune printre şoapte, ce-mi eşti, ce-ţi sunt, ce suntem amândoi. Vei şti că totul are înţeles şi toate sunt efecte de durată a ceea ce a fost, cândva, odată, un drum ales ce-a fost forţat ales. Acum eu pun în calea apei mal şi-s uragan ce-mpinge valu-n mare, să-l ducă-n larg, la mare depărtare, acolo unde uită-a mai fi val. 18.12.11
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 20:17:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015