În memoria tatălui meu, Dumitru. Cu pământul pe buze,cu gustul pierzării, Înalț iar o rugă în tainele zării. Nimic în simțire afară de moarte, Nimic al meu suflet nu poate să poarte. De toate scârbit,cu genunchii-n țărână Stau si încerc să desfac de parâmă Lanțul funebru în adânc cufundat, Acel fir al stingerii de suflet uitat. Nimic în visare să fie potență, În fapte nimic,ci doar decadență, NImic în suflet să și fie izvor De nădejde ori zâmbet curat,arzător. Și aprind flăcăruia săgeții de ceară Și vântul o stinge la fel ca aseară Și lacrima grea se-afundă-n pământ Spre inima stinsă și fără cuvânt. Departe,aud glasuri... Sunt ființe pustii. Se-apropie,ii văd... Sunt glasuri de vii... Doar tu nu vorbești,să aud inc-o dată : ”Hai mă băiete!” . Ce ai făcut, tată?... Sărut azi mormântul. Atât mi-a ramas. Si-n memorii trecutul adânc și contras. Aștept acea clipă,mă rog să cedeze, Să cad din firul fatalei geneze. E totul fantasmă și vis dureros? Sau poate e basm...Ideal maiestuos... Că nu este rest în tot ce atingi Afar`de cenușa sub care te stingi. Și ganduri și vise și viață aiurea Și munții și marea și cerul,pădurea, Iubirea,speranța,dureri în tăcere, Toate sunt poate o simplă părere. Dar crucea o mângâi prea suferind Și palma-n țărână adânc o întind Sperând să dispară vedenia sumbră... Durerea străpunge. Mă văd clar... O umbră. Și-mi sting iarăși glasul vibrând scânteiere Și-amarul mi-l beau îndoit cu durere Și-nalț iar o ruga spre Dumnezeu Și cad pe mormântul tatălui meu... de Cruti Cristian
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 14:48:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015