În mâini nu am de suflet Dumnezei În mâini nu am de suflet Dumnezei sã-i strâng, sã îi comprim sau sã-i dilat, iar din priviri nu pot sã vi-i arãt mai mici, mai mari, sau buni de cumpãrat prin târguri şi oboare. Ce lucru mare e şi ce onoare sã-i ai în fiinţã. Atunci eşti viu şi-ţi este ţie drag sã ştii cã-n aşternut de albumine la tine-n sânge Dumnezeu îsi ţine, lumina şi-nvierea. Nu te ajutã în prezent puterea, cu inima sã vezi cum paşte duhul morţii prin livezi printre globule albe, roşii, vitamine, cã dacã ai şti ce luptã porţi în tine din ochii inimii ţi-ai fãuri retine. Dar vouã, trupuri oarbe şi flãmânde privirile vi se întind spre Cer, spre acolo unde zei tineri pier şi înrobiţi de rugãciuni perverse, vã consumaţi în ale morţii averse.
Posted on: Wed, 19 Jun 2013 20:20:29 +0000