În perioadele foarte geroase, Serviciul de Ambulanţă, Poliţia sau Protecţia minorilor îi adună de pe străzi sau din gara CFR pe aceşti oropsiţi ai sorţii, îi trimit la adăposturi, orfelinate sau azile. Dacă au buletin de Sibiu! Unii cetăţeni, foarte puţini, se implică. În mod real, autorităţile, ONG-urile şi cultele sunt depăşite de situaţie, limitate legal sau indiferente. Sibiul şi-a delegat entităţilor instituţionale mila şi responsabilitatea. Rezultatul e neplăcut. La adăpostul de noapte sunt tineri care au fost instituţionalizaţi anterior în orfelinate, batrâni cerşetori care nu vor să se spele, pe motiv că, dacă ar fi curaţi, costumaţia ar fi „nepotrivită” pentru cerşit. Autorităţile române cheltuiesc pentru câinii comunitari sume mai mari de bani decât pentru copiii străzii. ONG-urile sunt mai interesate de protecţia câinilor comunitari decât de oameni. Din păcate, cetăţenii Sibiului, ca mai toată societatea românească, au preferat să ignore fenomenul. Dacă fiecare cetăţean care întâlneşte un copil cerşind, un bătrân dormind sub cerul liber sau scormonind în gunoaie s-ar implica măcar cu un telefon, situaţia poate ar avea şanse de schimbare. Pentru că dincolo de murdărie, de mizerie, de chipurile cu priviri golite de speranţă, aceşti oameni, bunicii şi copiii noştri refugiaţi pe străzile Sibiului, nu sunt o plagă, ci concetăţenii noştri. Sunt oameni cu vieţi amputate, destine frânte, părăsiţi de o societate obosită, stresată şi indiferentă. Aşteptând ca cineva să rezolve problema, amânăm şi trimitem la tomberon destine.
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 07:57:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015