În seara asta am vorbit la telefon cu sora mea din România, care avea cât de cât idee despre ce se întâmplă in România. Am vorbit mult, ne-am adus aminte de viile noastre, de lanurile noastre de porumb și de munca grea pe care o făceam printre picături, să ne ajutăm părinții (înainte de sesiunile de examene), în timpul verii cu soarele în creștet, toamna la cules și din nou primavara, devreme. Mi-am adus aminte de Coșovei si de Dobrogea de aur a lui atât de dragă, de culori, de parfumul fânului și a cașului numai ce prins, de dragostea de natura cu care ne-a crescut mama. M-a bușit plânsul, mi-am simțit sufletul sfâșiat de prezent, dar mai ales de un eventual viitor pe care eu nu-l vreau nici pentru dușmanii mei. I-am explicat iubitei mele surioare că-i voi trimite tot ce are nevoie pentru a fi o persoana informată asupra a ceea ce ni se pregateste și am îmbrațișat-o, ca și cum aș fi îmbratisat toata familia mea, toti oamenii si toate acele dealuri frumoase ale Dobrogei.
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 21:40:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015