În slujba Culturii Alensis De Nobilis În România exista 2450 de membri ai Uniunii Scriitorilor și încă 4-5000 de autori care nu sunt membri ai acestei uniuni.În România există, pe lângă Uniunea Scriitorilor, Liga Scriitorilor Români, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, Societatea Scriitorilor Români și alte câteva zeci de asociații culturale.În România există mai mult de 100 de reviste de literatură risipite prin toate colțurile țării, cu apariții imprevizibile care sunt expresia unor grupări mai mult sau mai puțin literare care își publică textele acolo. De ce o nouă revistă de literatură vă întrebați?În minunata noastră Românie care abundă în organizații de scriitori, reviste, cărți observăm că, cu toată această bogată dezvoltare a presei culturale și inițiativelor în gen, lipsește CALITATEA. Majoritatea directorilor de reviste de cultură, redactori șefi, editori, suferă de blazarea scriitorului prăfuit și necăutat de nimeni, care așteaptă ajutor de la guvern, primărie, edituri, fără să depună un minim efort pentru a intra în casele cititorilor. Cea mai mare tară a acestor blazați este că nu mai sunt receptivi la operele tinerilor scriitori, nu au acea curiozitate și apetit pentru lectură de nou.La orice oră din zi te duci, găsești ușile României Literare închise sau pline veșnic de var, la Viața Românească e un domn care nu se prezintă niciodată și e veșnic scârbit și de propria existență și tot așa.Tinerii scriitori nu găsesc sprijin nicăieri, indiferent în câte uși bat, indiferent cât timp pierd și drumuri fac spre redacțiile publicațiilor care au ani buni de existență.Degeaba scrie Chifu editoriale că USR acceptă tinerii, degeaba anual se fac primiri în Uniune.Uniunea e ceva inexistent în viața culturală a României.La fel cum 9 români din 10 habar nu au cine e Eugen Simion, cu se ocupă Academia Română, care sunt instituțiile ce au în atribuții cultura. Avalanșa de nonvaloare nu este noutate.E o continuă ofensiva a prostului-gust, prostiei și mizeriei pe fondul lehamitei și alienării responsabililor din domeniu.Banii dați de Ministerul Culturii sunt cheltuiți aiurea pe editarea unor reviste citite de aspiranți fără experiență, novici într-ale scrisului.Criticii literari promovează o literatură de mizerie dar se plâng că nu o citește nimeni. Literatura are cititori, încă sunt mulți oameni fără aspirații de scriitori care trăiesc emoția artei.Ei sunt însă scârbiți de valurile successive de jeg “artistic” ce copleșește hârtia tiparită pe banii statului fără niciun rost.Cititorul intră în librării și găsește prostituție.Iese scârbit dar revine la nesfarsit si gaseste aceleasi reviste care nu transmit arta ci sila față de lume, spleenul existențial, mizeria sufletească a așa-zisului artist contemporan, declarată și “ridicată” la rang de artă. Nu mai acuzăm pe nimeni.Lehamitea și lașitatea extrem de nimicitoare domnesc în toate domeniile de activitate din România. Fiecare român așteaptă să facă cineva ceva pentru el, să se schimbe ceva în bine dar să înceapă mereu un altul, nu se știe cine.Evidenta lipsă de interes a autorităților pentru tot ce mișcă în această țară naște filosofii de cafenea gen ”lasă că știu eu”, ”și crezi c-o să meargă?”,”toți sunt la fel”, “nu se mai poate face nimic”.Suntem sătui de această deznadejde mioritică.Vrem să schimbăm ceva în bine și o vom face în Cultură pentru că noi credem că este una din șansele noastre de a ne reveni ca națiune din aceasta amorțeală vecină cu leșinul. Există o seamă de scriitori de talent tineri, cu vârste între 25-40 de ani, care sunt necunoscuți cititorilor pentru că nu îi bagă nimeni în seamă și nu îi promovează.Sunt mai buni ca toată USR la un loc.Pentru ei am înființat Editura Opera în București, pentru ei am înființat Academia de Poezie Genius, pentru ei și împreună cu ei voi scoate și această revistă națională care va fi școala noii generații de poeți.Indiferent de greutăți, ne punem în slujba Culturii, valoare esențială a națiunii și vom promova tot ce este fundamental în artă, știință și morală.Pentru că este nevoie de sacrificii și sisteme de valori în această perioadă tulbure, nu de filosofii bolnave și discursuri academice care în realitate nu valorează 2 lei.O să vă aducem în case ceea ce timp de 30 de ani n-au reușit Liiceanu, Pleșu și Patapievici, chiar dacă au drept de semnătură în Cultură la propriu și la figurat, cu acordul și pe banii ei.
Posted on: Mon, 15 Jul 2013 13:11:08 +0000