În timpul în care n-am dormit a boală, azi am mai și citit. La prima lectură a cărții, pasajele astea îmi scăpaseră: ”Bărbații care aleargă după multe femei pot fi împărțiți, cu ușurință, în două categorii. Unii caută la toate femeile propriul lor vis - ideea lor, subiectivă despre femeie. Ceilalți sunt mânați de dorința de a pune stăpânire pe infinita diversitate a lumii feminine obiective. Obsesia primilor e o obsesie romantică: în femei aceștia se caută pe ei înșiși, dornici să-și găsească prin ele propriul ideal, drept care sunt veșnic decepționați, căci, precum știm, idealul nu poate fi găsit niciodată. Decepția, care-i mână de la o femeie la alta, conferă nestatorniciei lor un fel de scuză melodramatică, și, astfel, multe doamne sentimentale se lasă înverșunate de poligamia lor înverșunată. Cealată obsesie este o obsesie libertină, în care femeile nu văd nimic înduioșător: prin faptul că bărbatul nu proiectează asupra lor nici un ideal subiectiv, întrucât pe el îl interesează totul și nimic nu-l poate decepționa. Și tocmai aceasă incapacitate de a fi decepționat cuprinde în sine ceva de natura să scandalizeze. În ochii lumii obsesia fustangiului libertin e un păcat fără iertare (fiindcă nu e răscumpărat prin decepție)! (Milan Kundera - Inposibila ușurătate a ființei) Și-ar mai fi, dar mă opresc aici.
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 16:16:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015