Încă o adăugire la mentalitatea bolnăvicios obstinată a lui alții sunt de vină, eu sunt perfect. Nimic nou sau semnificativ, doar Greața la amintirile care mi se derulează și care infirmă ȘI această teorie. ...Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o data doar o datăn viața lui... A antrena abilitatea de a capta atenția publicului de pe o scenă în vederea clădirii eului și a încrederii în propriile forțe este foarte diferit de amăgirea de sine că ar fi putut VREODATĂ să facă o carieră din actorie. Tocmai datorită conjuncturii prin care aveam contact direct cu actorii și regizorii consacrați cât și cu cei aspiranți din urbea nostră la vremea aceea ȘTIAM că, prin comparație, fratele meu nu are ce era necesar. Fac parte din generația lui Șerban Marinescu, Mircea Plângău, Adriana Trandafir, Lia Urzică, cu care am fost bună prietenă și cu care am jucat in câteva piese sau am cântat în festivaluri. Pe lângă ei eu păleam, și în afară de Adriana, puțin sau deloc s-a auzit despre ceilalți. Am regizat eu însămi pentru serbări școlare și ce copii talentați mi-a fost dat să întâlnesc! Nu, cu siguranță, fratele meu nu făcea parte din acea categorie. Limba română, da, se antrenase în a ne da replici cât mai impertinente cu putință. Dar cât și ce a citit e o alta poveste. Suntem mulți cei care nu am reușit să urmăm cursurile unei Facultăți pentru care credeam noi că avem chemare. Și eu visasem să ajung în barou și am devenit o biată profesoară de limbi străine ce trebuia să justifice la Securitate fiecare carte împrumutată de la bibliotecile țărilor a căror limbă o învățăm. Contactul cu vorbitorii nativi a fost atât de limitat încât ne obișnuisem să vorbim tot în română la cercurile pedagogice ca să nu ne expunem perlele. Și totuși, se făcea carte pe vremea aceea. Ne repliem la circumstanțe și la nevoile imediate. La noi era imperios necesar să ne facem o meserie cât mai rapid pentru acoperirea nevoilor...mai mult decât a dorințelor. Plânsul la spectacole de teatru este încă o dovadă a șantajului sentimental. Și, chiar dacă așa ar fi simțit, cine nu trece prin locul acela unde trebuie să ne recunoaștem limitele și să ne vedem de drum. Cât despre o eventuală posibilitate de a i se fi subminat, mai mult, anihilat aplombul scriitorul se contrazice pe sine când povestește despre îndârjirea cu care a persistat și persistă în greșeli. Sigur, când viața îți pune în brațe o astfel de zestre, ca cea primită de mine, AI VOIE ca un om obosit, trist, frustrat, cu responsabilități imense, să răbufnești. Și, cum răbufnești? Așa cum se revărsase furia dementă asupra ta de când te născusei și până la momentul în care ai preluat moștenirea...Nu bunuri, ci vieți cu un bagaj genetic EXTREM de diferit, pe care trebuie să le gestionezi din postura de sandwich între un trecut odios și un viitor ce se prefigura macabru. Nu conștientizăm de unde vin cuvintele, ele sunt bine stocate pe scoarța cerebrală și ies de-acolo, la nevoie. Nu i-a fost niciodată impus liceul sanitar unde era greu de intrat chiar și pentru copiii realmente înzestrați cam în orice materii din domeniul respectiv. Problema se punea DACĂ va intra la vreun liceu. Marele lui noroc a fost că s-a putut înscrie la secția de filologie. În liceu a fost tratat cu MUUULTĂ îngăduință pentru faptul că între timp începusem să-mi ițesc și eu capul printre profesorii mai răsăriți. Există ceva valoros în toată această disertație plină de însăilături grosolane? Da. Asta, cu amendamente: maturul necristalizat emoţional se răzbună la nivel subconştient pe copilul de formarea căruia sorţii au decis să se ocupe, reconstruind de cele mai multe ori auspiciile sub care el însuşi a fost profund marcat de aceeaşi traumă. 1. Nu știu câți se consideră complet maturi și apți pentru a creste solo doi copii ai mamei lor la 24 de ani când li se întrerupe brutal cursul unei vieți ce încerca să sa-și lingă rănile trecutului. 2. Nu despre răzbunare era vorba ci despre refuzul (meu) de a accepta ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. În plus, cred că anii 80 au fost cei mai traumatizanți din istoria comunistă a țării, cel puțin pentru mine.
Posted on: Wed, 30 Oct 2013 18:06:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015