Întîmplari cu Leukodemos M Vișniec De prea multa singuratate kîinele meu Leukodemos a început sa vorbeasca de obicei se aseza la picioarele mele si ma privea linistit ori ma urma în plimbarile mele prin orasul pustiu într-o seara vazîndu-l mai plictisit ca niciodata i-am atins blana moale si atunci el a scos primul cuvînt mi-a spus „lasa-ma” iar în zilele urmatoare mi-a spus „afara ploua” si a pronuntat de cîteva ori cuvîntul „îngrozitor” apoi a început sa ma salute îmi spunea „buna ziua” încetul cu încetul a început sa-mi povesteasca mici fragmente din viata sa mi-a povestit cît e de îngrijorat de viata castanilor si de unele crapaturi mai adînci care au aparut pe zidurile orasului mai tîrziu am discutat despre noapte despre anotimpuri despre succesiunea lor si despre unele aspecte ale viselor despre ce e mai bine sa faci în caz de ninsoare de tristete de liniste asa am ajuns la filosofie la etica am discutat despre Seneca despre Lucretiu am dezbatut pe larg frumoasele principii ale lui Aristot cu ochii umeziti cu sufletele tremurînde l-am dezbatut zile în sir pe nefericitul Platon apoi a venit toamna iar kîinele meu Leukodemos s-a retras din nou într-o adînca tacere se aseza la picioarele mele si ma privea gînditor ( neverosimile Întîmplari cu Leukodemos)
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 05:06:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015