Îti las atât,...un zâmbet si má duc, cu toamna care s-a topit în noi ! Rámâi cu frunzele triste de nuc si sub un calendar cu risipite foi ! Îti las o lacrimá pe-o toamná risipitá, dar má întorc, poate nu-i prea târziu! În palma sufletului, e astázi adormitá iubirea, pe un návod de vise, stráveziu! Am vrut sá-ti las pádurea adormitá dar vântul a venit si a-ntrebat de tine! Trezindu-se cu ochi de luminis, uimitá, m-a întrebat de ce nu esti aici cu mine! Apoi, am dat surâsul drumului pe care ne întorceam întotdeauna împácati ! Dar...inima, soptind i-a spus cá-n zare nu va gási decât doi ochi înlácrimati ! Cu valuri mici, marea si-a domolit furia, mi-a dat atât, nisipul scris cu..te iubesc A râs, zicându-mi cá voi pláti copilária si m-a lásat la tárm, de noi sá-mi amintesc! Nu mi-a rámas decât sá-ti dáruiesc o iarná, cu brazi si zurgálái ascunsi în buzunare! Peste ninsorile ce vor veni, sá-mi las o hainá în care-ai sá gásesti o ultimá scrisoare! Sá n-o arunci, si-n nopti când viscolul afará te va-ntreba de noi, sá o deschizi usor... În ea ai sá gásesti iubirea mea fugará si din genunchi, în ochi, te va privi acelasi dor! Daniel Luca
Posted on: Fri, 22 Nov 2013 09:31:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015