"Îşi spun „liberali”, „liberali clasici”, „libertarieni”, „liberal-conservatori” sau „conservatori”. Unii dintre ei, mai imaginativi, îşi spun chiar „creştin-democraţi”. Cu toţii afirmă că sunt „de dreapta”. [...] Cred în elite şi ierarhii naturale, deci într-o societate cu două clase: una a stăpânilor şi cealaltă a supuşilor. Cred că, în mod natural, femeia trebuie să se supună bărbatului, copilul părintelui, cel ce nu are celui ce are, angajatul angajatorului, inferiorul superiorului, discipolul liderului, minoritarul majoritarului şi aşa mai departe. [...] Lumea lor e în mod „natural”, „obiectiv”, „esenţial” ierarhică şi închisă, întemeiată pe principiul autorităţii. Tocmai de-asta fiecare dintre ei se revendică de la „marile nume”, de la tradiţie, de la ascendenţa familială, de la doctorate exemplare, de la universităţi de renume, de la calitatea de administrator de firmă sau de la orice altceva care să le legitimeze propriul prestigiu social, deci propria autoritate. Fiindcă asta îi aşează, la nivel ontologic, în clasa „naturală” a stăpânilor – deci îi îndreptăţeşte în plan subiectiv să ceară sau să îşi aroge privilegii." Greşeşte totuşi când afirmă că "Cu toţii profesează un conservatorism social extrem" - adevărul e că dreptiştii din secte diferite sunt conservatori şi autoritarişti în moduri diferite. De exemplu "libertarienii" sunt conservatori şi autoritarişti numai economic (deşi probabil se poate arăta că prin faptul că ei încearcă să reducă toată filosofia drepturilor la o caricatură bazată numai pe dreptul de proprietate ei extind implicit autoritarismul economic asupra tuturor relaţiilor sociale).
Posted on: Sat, 08 Jun 2013 11:45:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015