în câteva zile iese pe piaţă noul număr al revistei de cultură familia, în care, la pagina 77, veţi putea citi cea mai recentă povestire a mea: liniştea. "Şi chiar atunci, în acea zi care nu pãrea deloc a fi altfel decât toate cele de pânã la ea, un puşti rãpciugos, tot numai o fugã şi-un oftat, a dat buzna în piaţa din mijlocul satului Su-Tinos şi a spulberat zarva bogatã ce plutea printre sãteni, urlând din rãrunchi cã unul dintre cei doi gemeni din Mu-Itnelis, ultimii oameni din satul vecin, au murit şi cã celãlalt e şi el cu un picior în groapã. Oamenii au rãmas nemişcaţi, câte unul cu gãini sub braţ, altul cu oale cu lapte în cãruţ, femei cu prunci la sân, copii juliţi în genunchi şi, pentru prima data dupã multã vreme, şi-au simþit muşchii fãlcilor relaxându-se, încinşi asemenea unor pumni cu cãrbuni înfipţi între dinţi. Dar liniştea nu durã mult, pentru cã, în veritabil spirit tinosian, toţi – bãrbaţi, femei, copii (şi poate şi câteva animale, dar cine mai stãtea sã asculte?) – au început sã discute, sã dezbatã, sã stabileascã, sã plãnuiascã, care, cum, cine, când, de ce. Şi se auzeau în acea zi, în acea piaţã, mai multe glasuri pe mai multe limbi, decât se auziserã vreodatã, în oricare altã zi, în oricare altã piaţã."
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 12:45:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015