însemnări de la izvoarele rebrei (telciu. ocolul silvic) 1. anca mizumschi a lăsat poemele jos în iarbă să se se joace singure unele cu altele acum coace cartofi în jar aprins ca o pădureancă de demult un cartof copt de anca este la fel de gustos ca un poem scris de anca şi vau ce mamă de ploaie dă buzna peste noi aici la izvoarele rebrei de la începutul lumii nu a mai plouat aşa de grozav după ce stă ploaia dumnezeu vine şi el din adâncul pădurii şi ce credeţi că vrea dacă nu tot cartofi copţi noroc că mai sunt câţiva încă fierbinţi cu scânteile nestinse pe ei anca e fericită că a avut un atât de mare succes la cartofii pe care-i aruncase şi-i învârtise cu atât de mare plăcere în jar şi acum iată şi ce noroc a venit val-vârtej peste ea dumezeu în vreme ce mănâncă pofticios cartofi copţi îi citeşte poemele răsfirate în iarbă ştii zice în poemul ăsta taie cuvântul beznă şi pune lumină şi ea îl ascultă fără să ştie de ce de obicei anca mizumschi nu ascultă de nimeni îşi e regină sieşi în singurătatea ei pînă la urmă a venit şi seara tot din pădurea de unde mai înainte sosise dumnezeu ce credeţi că făcea acum pofticiosul după ce ne mâncase cartofii copţi până la ultimul stătea jos în iarbă sub lumina de lună şi se juca fericit cu poemele ancăi ancuţa fetiţa domnului zise el cu limbă de miere tot jucându-mă cu poemele tale m-am mai gândit uite şterge din poemul ăsta cuvântul beznă şi pune lumină noaptea poemele tale au alt înţeles decît ziua anca luase luna de pe cer cu mâinile arse de jarul în care copsese cei mai gustoşi cartofi de pe suprafaţa pământului şi o adusese jos lângă noi în foişorul ocolului silvic telciu de la izvoarele rebrei o mai fi auzit oare ce a rugat-o bunul şi sfântul nostru dumnezeu 2. azi am am fost avansat soviany m-a numit paharnicul lui şi eu nu mai pridideam să-mi fac meseria cea nouă hei zicea el ca un prinţ răguşit îndrăgind vânătoarea de păhăruţe ce se mai întâmplă cu licoarea mea fermecată vine şopteam vine păhăruţul plin ochi cu flăcări de prune şi într-adevăr făceam o piruetă grozavă între sticlă şi păhăruţ şi păhăruţul deja se umplea cu o oarecare artă şi sticla se golea şi soviany se înflăcara mai ceva decât prinţul din basm măi tzone zicea tu eşti prietenul meu foarte bun tu eşti fratele meu şi păhăruţul era iarăşi plin ochi lângă bărbia fratelui meu poemul e ca un leu care mă sfâşie pe dinăuntru dragă tzone ba nu ca un tigru tavi hai să zicem că un poem nemaipomenit este jumătate leu jumătate tigru că bine le zici frate da tavi aşa cred eu în poem jumătatea de leu se încaieră clipă de clipă cu jumătatea de tigru pe viaţă şi pe moarte aşa e măi tzone aşa e şi păhăruţul plin cu scântei desparte din când în când jumătatea de leu de jumătatea de tigru şi într-o bună zi sigur va despărţi definitiv şi viaţa de moarte hei ce se mai întâmplă cu licoarea mea fermecată 3. ne-am aşezat în şir indian şi am mers unul după altul până la casa părăsită de la izvoarele rebrei cum iova nu venise cu noi şirul indian era cu desăvârşire perfect radu niţescu cercetaş insurgent fusese mai devreme pe drumul de piatră cu krista în recunoaştere acum erau experţi în cunoaşterea terenului mai e puţin şi ajungem ziceau şi noi mergeam şi mergeam în şir indian şi tot nu ajungeam la vila misterioasă ascunsă în noapte era şi primarul din telciu cu noi şi domnul pădurar nici câinele domnului pădurar nu voise să rămână în curtea ocolului silvic telciu de la izvoarele rebrei şi înainta deodată cu noi era greoi ca un urs şi flocos ca o potaie dintr-un poem de arghezi urmam pârâul gâlgâitor din stânga noastră care făcea noduri de spumă albă neîncetat iat-o a zis careva şi am urcat în vila părăsită la etaj călăuziţi de luminile telefoanelor noastre mobile eram toţi acolo vlaşin axinte ioana şi krista primarul şi pădurarul şi flocosul şi soviany şi radu şi anca încă îmbrăcată cu luna cine din noi o fi zis că e musai să spunem acolo fiecare câte un vers sau mai multe eu am zis primul urlând în noapte „capodopera – decontare sângeroasă de conturi între poeme rivale” apoi şi ceilalţi au zis ce au vrut casa părăsită încet încet se umpluse de poezie şi râsete nici nu mai conta că eram înconjuraţi de pereţi rupţi şi de mobile dezmembrate părea desprinsă dintr-o povestire a lui edgar allan poe doar de o secundă
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 18:37:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015