Ştii …m-a întrebat timpul de tine şi n-am ştiut ce să-i răspund. Aş fi vrut să-i spun că am pus punct şi că am lămurit trecutul dar asta însemna să-l mint. Adevarul e că mi-ai intrat atat de adanc în suflet încat nici dacă aş vrea nu aş mai putea să te scot. Şi ştii cat de mult doare? E asemenea unei agonii care nu se mai sfarşeşte. Am terminat de mult stocul de lacrimi iar acum curg şiroaie de sange care mă slăbesc şi mă ucid cu încetinitorul. Simt cum îmi pierd suflul cu fiecare bătaie a inimii.Am renunţat să-mi mai ascult sufletul, iar cu timpul şi el s-a obişnuit cu indiferenţa asta a mea. În fond e singura soluţie. Dacă tot nu te pot uita şi nu te pot scoate din trupu-mi măcar încerc să mă obisnuiesc cu durerea. Uneori aş vrea să te mai am preţ de cateva secunde, să fug in braţele alea care au totul deşi nu au nimic, să am parte de sărutul ăla pe care nu mi l-ai furat niciodată …dar ştiu că sunt doar iluzii. Nu m-ai iubit niciodată…nu în modul ăla pe care mi l-am dorit şi nu te condamn pentru asta. Tu nu ai căutat iubire…probabil nici eu nu am cautat-o, insă pe mine ma vrut victimă. Da . Iubirea doare… şi încă cum. O ştiu şi eu, o ştii şi tu… cam în aceeaşi măsură. “Dacă iubeşti cu adevărat eşti fericit.” Total greşit, aş putea spune. Atunci cand decizi să primeşti dragostea la tine in suflet îţi asumi riscul de a fi rănit, de a răni şi de a ramane cu un gust amar.Se spune că iubirea e din ce in ce mai frumoasă atunci cand implică suferinţă şi eu sunt de acord cu asta…Cel puţin deocamdată.
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 16:31:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015