"ŢI-E RUSINE CU DUMNEZEU ?" Da, Domnul şi Creatorul nostru nu este primit la noi! Nu-L primim în case, nu-L primim în viata noastra, nu-L „primim“ în discuţii.De ce oare? Ţi-e ruşine cu Dumnezeu? N-ai timp de Dumnezeu? Dar când vei da de greutati in viata,ai vrea ca Dumnezeu să-şi facă timp să vină lângă tine? Şi dacă El nu are timp? Dumnezeu e atemporal. El nu e condiţionat de timp. E peste tot.Oricând. Oriunde. Dar, El îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul "pierdut" cu divinitatea, e timpul "pierdut" de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat c u El. Cine are lacăt pe odaia inimii cineaza singur. Din nefericire până şi enoriasii bisericilor nu mai au timp de Dumnezeu.Problemele cotidiene ale vieţii, zic tinerii crestini ,care nu prea mai au timp de credinta.Acestora le este rusine sa treaca pragul casei Domnului,sa se inchine cu respect in fata Creatorului si sa aprinda o lumanare la altar.Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti.De ce?Căci tu iubeşti tot ceea ce îi ia locul divinitatii si este chiar potrivnic Domnului. Dar ceea ce uimeşte mai mult este că chiar oamenii care trec drept evlavioşi şi drept ,,luceferi“ în societate arareori vorbesc despre Dumnezeu, despre Mântuitorul Hristos, despre valoarea timpului, despre înfrânare, judecată, fericirea viitoare sau chinurile veşnice, atât în cercul familiei, cât şi în acela al oamenilor de lume, şi-şi petrec adeseori timpul în discuţii sterile, jocuri de societate, distracţii. De ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu.O, lume desfrânată şi păcătoasă! Vai ţie, ce vei face în ziua judecăţii obşteşti, în faţa adevaratului Judecător! "Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri" (Marcu 8, 38). Se cade sa bagam de seama ca aceeasi faradelege pe care Iisus Hristos o numeste rusinare de numele si invatatura Lui, tot El o mai numeste si lepadare de El: "Cel care se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Matei 10, 33). A te rusina de Hristos este inceputul, iar a te lepada de El este savarsirea uneia si aceleiasi faradelegi. Precum "cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire" (Romani 10, 10), tot astfel cu inima se rusineaza omul de Hristos spre osandire, simte ca pe o greutate si o povara invatatura Lui, ce nu se potriveste cu intelegerea mintii trufase, cu poftele trupului, cu obiceiurile veacului acestuia; si, ca urmare a unei astfel de asezari launtrice, cu gura, cu faptele si cu intreaga sa viata se leapada de El spre pieire. "0, sărmanii mei oameni! Vă ruşinaţi de ceea ce ar trebui să ţineţi la cea mai mare cinste! O, făpturi nerecunoscătoare, nărăvite! Ce chinuri meritaţi pentru o asemenea purtare? "(Citat din Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos) Să nu vă fie ruşine de Dumnezeu! Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nici El nu va avea timp de dvs! Sursa 1: crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/despre-rusinarea-lepadarea-hristos-122358.html Sursa 2: acvilaortodoxa.wordpress/2013/02/08/oamenii-se-rusineaza-sa-vorbeasca-despre-dumnezeu/
Posted on: Thu, 05 Sep 2013 21:05:47 +0000