7 tipuri de prieteni care te fac să râzi Tăcutul E genul mai tăcut, mai retras, nu prea vorbește, iar când vorbește, abia se aude ce sunete scoate pe gura ceie. Îi genul de om care gândește de 2-3 ori înainte să zică o prostie, genul de om care dacă nu-u musai să zică ceva, nu zice; genul de om pentru care contează calitatea vorbelor, iar nu numărul lor. Deci dacă îi să facă o glumă, îi clar că îi cea mai bună glumă din săptămâna curentă. Că așa face el, n-are multe glume în topul săptămânal, dar dacă are una, aia îi pe primul loc. Abstractul Când face ăsta glume, te-apuci să te uiți la ceas să vezi dacă nu cumva ai adormit între timp ș-ai pierdut o parte din discuție. Când s-apucă ăsta să fie amuzant, tre să stai 5 minute să te întrebi ce legătură are una alta. Atât ce legătură are gluma lui cu ce se vorbea până atunci, cât și ce legătură are gluma lui cu orice există pe lumea asta. Are genul de glume care, practic, nici nu le poți explica. Și în același timp, nici n-are rost să-l întrebi ”Ce?” că riști să-ți explice vreo 30 de minute o teorie despre nimic. Exemplificatorul Ăsta nu poate să facă o glumă numa din gură. Îi musai să-ți exemplifice într-un fel amuzant ceea ce povestește. Dacă îi să-ți povestească cum s-ar petrece al treilea război mondial dacă s-ar disputa între două tabere de clowni, apăi nu se lasă până nu-ți joacă toată scena, făcut cu pudră de zahăr pe față și cu o mătură sub braț pe post de shotgun. Să tăvălește pe jos, să aruncă, urlă, să bate de pereți, face tot ce-i omenesc posibil ca să fie sigur că tu înțelegi ce vrea el să transmită. Ironicul Ironia îi paleta lui de muște. Și o folosește și cu rost și fără rost. Te pleznește cu ea atâta de des că ți-i și frică să zici ceva către el, ca nu cumva să-ți întoarcă întrebarea pe toate părțile și să-ți alcătuiască un răspuns din care tre să sustragi tu ideile prinicipale ca mai apoi să concluzionezi dacă o zis ”DA” sau ”NU”. Neintetionatul Nici nu se chinuie să fie amuzant. Poate că nici nu vrea. Dar natura l-a înzestrat să stârnească râsul celor din jur. Fie că-i mai grăsun și când se apleacă se răstoarnă cu totul. Fie că-i prea înalt și dă cu capu’ tot de-al doilea toc de ușă. Fie că fuge ciudat. Sau poate se bâlbâie. Îi genul de om care dacă nu râzi de cât îi de împiedicat, râzi de glumele altora asupra faptului că-i împiedicat. Wanna-be Săracu, îi demn de milă. El ar vrea, bietul de el, ar vrea să facă cele mai bune glume din lume. Ar vrea ca tot a doua vorbă să stârnească râsete isterice. Ar vrea ca lumea să povestească despre ca fiind glumețul grupului. Și cel mai trist e că el chiar crede că-i foarte aproape de reușitele astea. Crede că-i amuzant de felul lui. Din păcate, el râde cel mai mult și mai răsunător la glumele lui. Atât de puternic și de copios încât nici nu observă că-i singurul care râde la glumele lui. Mesagerul Ăsta nu-i foarte creativ în a face glume, dar (Doamne fii lăudat) are un radar care identifică ce-i amuzant ca să poată povesti altora ce-o văzut, ce i s-o întâmplat sau ce-o zis altii, ca să le poată zice altora. Ca să se înțeleagă, exemplificăm: Dacă se întâmplă ceva interesant la facultate, ăsta bagă la bibilică și abia așteaptă să le zică prietenilor ce s-o întâmplat. Dacă un prieten de-a lui face o glumă bună, ăsta stă la în sala de curs și așteaptă momentul oportun să facă gluma auzită de la prietenul său. Și tot așa. Practic duce glume dintr-un grup într-altu, trăind cu speranța că ele n-or să se ciocnească niciodată.
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 08:23:05 +0000