Actualii guvernanți par să uite că în centrul oricăror politici, legi, măsuri adoptate sau programe ne aflăm noi, cetățenii acestei țări. A trecut mai bine de un an de zile de când eșaloanele de vârf ale coaliției USL-iste au decis să pună interesul unei întregi națiuni în slujba unor interese subterane de grup. Care este beneficiul cetățeanului român după un an și jumătate de când USL a preluat pârghiile puterii? Cum a fost răsplătit votul celor care au vrut doar să trăiască mai bine în propria țară? Cum justifică actualii guvernanți starea unei națiuni în care cetățeanul este agresat, zi de zi, de măsurile discreționare scrijelite din vârful pixului de miniștrii puterii fără a avea susținere tehnică, fără dezbateri publice, fără studii de impact? Unde sunt investițiile de minim 10 miliarde euro în energie, agricultură, resurse minerale, industrie, infrastructură care ar fi trebuit să creeze minim 50.000 noi locuri de muncă până la sfârșitul anului? O altă promisiune ieftină ambalată artificial cu o demagogie sforăitoare prin care suntem transformați, ca simpli cetățeni ai acestei țări, în prizonierii cuvintelor fără conținut. Care sunt cifrele care certifică însă evidența? Investițiile străine directe au scăzut dramatic, la aproape 30%, după ce anul trecut nivelul acestora a atins un minim istoric: 1.6 mld euro. Însă mai avem un record înregistrat la rata șomajului: 7.5% în iulie, cea mai mare din 2010 încoace. Starea precară care domnește în domeniul infrastructurii, indisolubil legată de atragerea investitorilor sau turism, a devenit paradigma care exprimă indiferența guvernanților, dezinteres și incompetență în atragerea fondurilor și miliarde de euro aruncate în vânt. Cine are de suferit? Noi, cetățenii acestei țări. Fiscalitatea – unul dintre domeniile care a fost transformat în laborator de experimente – a devenit, prin modificări succesive, incoerente și haotice, un factor de instabilitatea în dezvoltarea sistemului economic românesc. Certitudinea impunerii, randamentul politicii fiscale, predictibilitatea sistemului de taxe și impozite ar trebui să reprezinte temelia unei economii viabile. Însă companiile, IMM-urile, micii producători nu sunt decât beneficiarii unui număr din ce în ce mai mare de noi taxe și impozite menite să încorseteze orice încercare de avânt, orice efort capabil de a genera efecte viabile și de durată pentru întreaga economie românească. În contextul declinului economic, al lichidității scăzute pe piețe, noile taxe imputate sistemului privat nu sunt decât preambulul disipării oricărei forme de competitivitate și dezvoltare economică. Cine are din nou de suferit? Noi, cetățenii acestei țări. În sănătate și învățământ – alte domenii cheie – domnește dezorganizarea și confuzia generate de măsuri care nu au decât rolul de a scurtcircuita conexiunile dintre stat și cetățean pe fondul abaterii de la linia corectitudinii și a datoriei. Protestele din sănătate nu sunt decât reflecția neputinței celor care, dorind să așeze cărămidă lângă cărămidă la temelia unei societăți mai bune, a unei societăți orientate către cetățean, se lovesc de aceeași delăsare care a devenit amprenta unei guvernări ce devastează cu barbarie o întreagă țară. Nu pot omite nici referirea la noul acord cu FMI-ul. Privit prin oglinda retrospectivei asupra realizărilor vechiului acord, nu se poate desprinde decât concluzia unui eșec: 11 din cele 16 ținte asumate nu au fost îndeplinite. Ce reprezintă acest nou acord? Plată datoriei acumulate în vechiul acord printr-un nou împrumut? Bineînțeles, atunci când creșterea economică este infinitezimală și nu reprezintă o bază de referință, iar lipsa de profesionalism și strategie acționează că o barieră în fața implementării unor soluții viabile pentru relansare, când măsurile adoptate sunt schițate pe genunchi, în acel moment guvernanții – adevărați exponenți ai unui nihilism feroce – ne servesc, pe bandă rulantă, consecințele unei gândiri obtuze și captive. Și repet o întrebare pe care i-am lansat-o săptămâna trecută domnului Ponta: unde este beneficiul unui acord preventiv în condițiile în care criteriile ultimului acord au fost ratate cu real succes iar reformele economice au rămas doar la stadiul de fantezie? Pe scurt, guvernarea USL înseamnă șomaj crescut, inflație la cote alarmante, locuri de muncă doar în programe de guvernare, utopia investițiilor, epopeea taxelor și impozitelor și lista rămâne deschisă. Toate acestea se adună pe nota de plată pe care noi va trebui să o plătim din propriul buzunar în contul pasivității, al lipsei de viziune și strategie atât de caracteristice actualei puteri. USL pare să uite faptul că politica se face pentru binele și doar în interesul cetățenilor acestei țări. Și o spun răspicat, atât pentru majoritatea parlamentară a coaliției aflate la guvernare, cât și pentru un executiv aflat în derivă și, în fine, pentru un Prim-ministru nehotărât asupra statutului său.
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 13:25:41 +0000