Cum a scăpat domnul Ionescu de masoni Domnul Ionescu e un tip extrordinar, cu preocupări rare, iar simpla lor enumerare ar duce în derizoriu discuţia, aşa că ne vom limita la can-can. Să ne rezumăm, deci, doar la fapte: într-o seară, domnul Ionescu citea dintr-o lucrare foarte cunoscută cititorilor noştri tradiţionali – „Omilii”, de Sfântul Ioan Gură de Aur, ajunsese la subiectul slavei deşarte, tratat pe larg -, când îi sună telefonul vechi, masiv, de ebonită – domnul Ionescu este şi colecţionar şi detestă tot ce este ultramodern. Ca să scurtăm povestea, să spunem că la telefon era un individ care vorbea extrem de elegant, rar, grav, punând fiecare cuvând la locul lui, precum un pictor de geniu aşază cuţitul cu pastă colorată exact la fix, s-a recomandat a fi din partea masonilor, cu o propunere de afiliere pentru domnul Ionescu. - Noi, stimate domnule Ionescu, vă admirăm mult activitatea şi am fi bucuroşi să ne onoraţi cu erudiţia dumneavoastră. Avem nevoie de oameni deştepţi, de excelenţă, iar domnia voastră... - Eu, deştept? Stimate domn, deci io sunt un prost de n-aţi văzut, tot ce pare deşteptăciune e doar o aparenţă, pregătire din vreme a discursului, dar nativ sunt prost, prost rău! - Ha, ha, ha, ce spirit ascuţit, ce glumă bună! Asta subliniază şi pune în valoare adevărul a tot ce am spus eu, sunteţi mare, domnule, daţi-mi voie să mă înclin! - N-aveţi decât să vă înclinaţi, nu mă deranjează. - În plus, educaţia domniei voastre, boierismul – în cel mai frumos sens, dacă-mi permiteţi-, este binecunoscut... - O clipă scuzaţi-mă. Fă, ia adu mâncarea aia, că mă usuc naibii aici de foame!, s-a răstit domnul Ionescu spre soţie. Aşa, continuaţi, vă rog. Şi dă-i, şi dă-i, pe toată părţile, şi cu cât era mai curtat şi mai lăudat, cu atât se ponegrea mai mult domnul Ionescu, ajungând să încheie conversaţia cu: „Vă mulţumesc de aprecieri, nu e mulţi oameni să vorbeşte aşa frumos ca dumneavoastră”.
Posted on: Tue, 17 Sep 2013 06:42:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015