Cum este copilul tău? Stilurile sociale… Sunt multiple cercetări care ne ajută să ne cunoaștem mai bine copiii. În momentul în care un părinte știe în ce stil se încadrează micuțul său, știe și cum să reacționeze într-un moment sau altul al evoluției acestuia. De exemplu, dacă aveți impresia că fiul/fiica dumneavoastră este mult prea atașată de unun dintre părinți, acest lucru este bine sau rău? Mulți părinți rămân mirați când vorbesc despre diferența dintre frați în familia lor: cel mare este atât de organizat, dar cel mic… Jacques Tence în Dicționarul de coaching preia cercetările mai vechi ale lui Osgood, Suci și Tanenbaum și vorbește despre patru astfel de stiluri sociale: - persoana axată pe promovare, pe vizibilitate. Are o mare nevoie de recunoaștere, centrată pe viitor și deschisă la asumarea de riscuri. Vede pădurea (dar de multe ori nu reușește să vadă și copacii, detaliile), se plictisește repede dacă nu vede în jur ceva care să o provoace. - persoana axată pe facilitare. Are o mare nevoie de a se simți iubită, este foarte receptivă la starea celuilalt, demonstrează empatie. Nu-i plac conflictele (de aceea le evită), este fericită când lumea din jur se înțelege bine. - persoana axată pe control. Îi place să preia conducerea activității în care se află, își dorește rezultate, se simte bine dacă lucrurile se desfășoară eficient, la timp și așa cum trebuie. - persoana axată pe analiză. Are o mare nevoie ca totul din jur să fie previzibil, clar, bazat pe reguli care să se aplice întotdeauna. Dacă ne uităm un pic la cele patru stiluri putem să ne dăm seama că modul de a reacționa al fiecărei tipologii în parte este diferit. Dacă primul stil este spontan, creativ, dornic să încalce toate regulile pentru a ajunge unde vrea, persoana centrată pe analiză este la cealaltă extremă. Iată de ce trebuie să reținem că nu putem să-i cerem unui copil care manifestă un anumit stil să se comporte așa cum ar face o persoană dintr-un alt stil. Totuși, pentru că vorbim despre copii, trebuie să vorbim și despre educație. Chiar dacă o caracteristică rămâne dominantă, ea se poate șlefui, se poate modela, se poate educa. Depinde de părinte să facă primul pas (să își cunoască și să-și accepte copilul) pentru ca apoi să îl facă și pe cel de-al doilea (să își ajute micuțul să tempereze caracteristicile care l-ar putea împiedica în viață să obțină succesul pe care îl merită).
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 14:46:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015