“Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare.” (Camil Petrescu) Ce sunt cuvintele? Poate ești curios de ce întreb acest lucru! Ai tot dreptul să o fii… Cu toate acestea, ştim dincolo de orice definiţie dată cuvântului, că el este mijlocul şi calea prin care ajungem (sau nu) la cineva. Cu el rezonăm sau nu rezonăm! În preajma lui ne simţim sau nu ne simţim bine! Îl înţelegem sau nu îl înţelegem! Îl respingem sau nu-l respingem! Cuvântul seamănă într-o oarecare măsură cu mine, cu tine, cu noi… fiecare are personalitate lui, profunzimea lui, ascunzişurile sale. Poate fi prietenos, cald, rece, distant, grav, acid, dulce, atractiv, respingător, sau pur şi simplu poate fi! Poate fi ce ne dorim noi să fie cuvântul şi putem să-i oferim totul sau nimic, numai că, în momentul în care alegem să-i dăm viaţă, responsabilitatea noastră nu e un joc de copii, ci o realitate pusă în slujba celui de lângă noi. Despre cuvinte În acest sens, orice scriem sau cuvântăm, şi acest lucru e valabil şi în publicitate, necesită maximă atenţie, căci orice act creator, lasă urme, adică dă viaţă unor cuvinte care au menirea să influenţeze alegerile, vieţile noastre, au menirea să înalţe sau să coboare oameni şi lucruri. Cu ele, cuvintele, ne putem juca atât timp căt nu fac rău, în acest sens ele sunt inofensive. Dar dacă sunt alese să devină o “arma”, rolul lor nu este acela de a dărui prin ele, ci de a distruge, de a distanţa, de a răci relaţiile, indiferent că sunt de natură umană, comercială sau profesională. Din practică am învăţat că ele, cuvintele, sunt un mijloc imperfect de comunicare, dar în ciuda imperfecţiunii lor, aşa cum zice şi Constantin Noica, cuvântul “este un arbore… o făptură specifică.” Fiind “o făptură specifică”, trebuie să-i purtăm de grijă şi să-i acordăm creditul pentru care a luat fiinţă. În publicitate, cu atât mai mult, cuvintele pe care le folosim trebuie alese cu grijă, puse la locul lor, în contextul corect, pentru a juca rolul potrivit. Trebuie să credem în ele, în forţa lor, numai să nu le exagerăm. Ele trebuie puse să lucreze sincer, onest şi să spună cât mai fidel adevărul despre produsul în slujba căruia a fost pus. Dacă le folosim pentru a duce în eroare privitorul, cititorul si posibilul client, ele nu ajută, ci fac mai mult rău. Din greşita folosinţă a lor, putem culege roade stricate. Cuvintele când sunt rostite sau scrise prind viaţă, numai că viaţa lor poate influenţa viaţa altora, ele fiind cu adevărat “preludiul faptelor.”, cum ar spune Mihail Drumeș. Comunic - deci exist ”Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare”- Camil Petrescu Comunicarea e un raport, e interactiune, schimb de materie, exprimare, degajare... Comunicarea e raportul esential al societatii, e relatia creativa in tot ce ne inconjoara, comunicarea e viata, insasi viata e comunicare... Sunt fascinat de acest subiect, il consider vital, e o parte a vietii, nu-mi pot imagina viata fara comunicare, nu cred in existenta fara comunicare. Comunicarea e in tot ce ne inconjoara, e tot ce percepe creierul dar poate si mai mult, tinand cont de interactiunea inexplicabila dintre persoanele apropiate care comunica la distanta fara a interactiona in mod direct, in mod fizic. Comunicarea poate fi perceputa in tot ce ne-nconjoara, vestimentatie, culoare, sunet, miscare, privire, gest, atitudine etc. Orice ”miscare” sau ”forma” produsa de un emitator poate fi considerata comunicare, insasi organismul uman este un sistem bazat pe comunicare. Omul e mereu in proces de comunicare: fie rationala, fie irationala. Mereu suntem in interactiune cu cineva sau ceva, aceasta perceptie nu e nimic altceva decat decodificarea unui mesaj. Pentru a intelege rostul comunicarii, valoare acesteea, voi propune mici experimente: De la inceput incercati o zi sa nu vorbiti cu nimeni (cea mai uzuala forma de comunicare), dar absolut cu nimeni(va asigur, nu veti reusi sa rezistati o zi) si totusi incercati o ora a tacerii. Acordati o zi pentru tacere, deconactati telefonul, nu atingeti calculatorul si uitati de televizor, stati singur in casa, de dorit nici lectura, nimic. Incercati sa nu vorbiti cu ”voi insiva”, sa va detasati de tot, de orice idee, de orice gand, de orice amintire. Practic e aproape de imposibil. Explicatia e simpla, avem nevoie de comunicare pentru a da ”combustibil” EU-ului din noi, pentru a permite gandurilor noastre sa fie propulsate, sa fie transformate in materie. Prin comunicare am inteles lumea din jurul nostru, prin comunicare apar ideile, prin comunicare se creeaza; comunicarea ne defineste ca oameni in ultima instanta.
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 19:03:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015