DEFICITUL DE MINERALE nutritech.ro//produse/113,VITAMINE%2C-MINERALE.html Foarte multi practicanti de culturism devin preocupati, la scurt timp de la incepera antrenamentelor, de necesitatea organizarii alimentatiei, nutritiei, a odihnei si a ritmului de viata. Aceasta preocupare laudativa este benefica nu numai prin adoptarea unor masuri ci si prin modul in care sunt aplicate. A aplica corect un lucru inseamna a pleca nu numai de la perceperea lui ci si de la intelegerea corecta a proceselor si fenomenelor care influenteaza si conduc spre un rezultat. Daca supunem discutiei pe cei ce doresc sa-si ajusteze alimentatia, in scopul diminuarii masei musculare, observam preocuparea lor pentru un regim alimentar. Cei mai multi adopta un model de regim alimentar, considerat de cineva eficient, fara sa se intrebe cAt de corect este intocmit si cAt de potrivit este pentru persoana sa. in general un regim alimentar reprezinta un mod de saracire a organismului datorita aportului scazut de principii nutritive pe care il ofera. El este calculat, de cel mai multe ori, sub raport caloric. O persoana care depune un efort mare, de tip culturist, nu consuma numai o cantitate insemnata de calorii, ci si o mare cantitate de minerale, pe care corpul le elimina in special prin transpiratie. Un consum alimentar sarac in minewrale si pierderile datorate efortului conduce in cele din urma la deficite grave. in principiu aceste deficite pot fi corectate daca se constientizeaza la timp acest lucru. Cei mai multi recurg la suplimenmte medicamentoase dar nu intotdeauna ele reprezinta o solutie totala. Aici se produce o alta mare confuzie in sensul ca administrarea de suplimente minerale este folosita in scopul unui efect benefic asupra exercitiului (efortului). Realitatea este ca folosirea lor trebuie sa vizeze in mod direct sanatatea organismul si in mod indirect imbunatatirea capacitatii de efort a corpului. Folosirea lor empirica, la gramada, sa fie acolo, cAt mai multe nu reprezinta o solutie deoarece anumite deficite nu se manifesta global. Spre exemplu deficitul de calciu si de fier poate fi influentat de foarte multi factori si compensarea printr-un consum haotic de minerale nu conduce la rezolvarea aspectului. De altfel, o serie de cercetari stiintifice afirma cu fermitate faptul ca suplimentarea cu minerale a alimentatiei, prin recurgerea la suplimente nutritive, nu determina implicit ameliorarea performantelor ci mai degraba conduce la normalitatea organismelor aflate in deficit. Prin indeplinirea a numeroase functii plastice si de bioreglare substantele anorganice sunt indispensabile pentru viata. Ele sunt prezente sub diferite forme in toate structurile corpului. Daca ar fi sa reprezentam relatia dintre substantele minerale si cele organice in organismul uman am putea observa ca pentru un individ de 70 Kg substantele organice reprezinta 29% in timp ce substantele minerale reprezinta doar 5%. Acest lucru este redat in graficul urmator: Chiar daca disproportia dintre valoarea substantelor minerale si organice este foarte mare intre ele exista o legatura structurala si functionala foarte mare. in raport cu gradul lor de reprezentare, sub aspect cantitativ, mineralele se clasifica in: - macroelemente: calciu, fosfor, sodiu, potasiu, clor, magneziu si sulf - microelemente: fier, cupru, zinc, iod, crom, seleniu, siliciu, vanadiu, fluor, mangan, nichel, cobalt, arsenic si molibden. Chiar daca ele sunt clasificate dupa mai multe criterii (ex. oligoelementele - in esentiale, posibil esentiale si neesentiale) trebuie retinut faptul ca ele sunt strAns legate de structura unor enzime sau a unor hormoni. Astfel de metaloenzime formeaza fierul - hemoglobina, mioglobina si altele; cuprul - tirozinaza si altele; coblatul - cobalmina (cu enzima vitaminei B12). in structura hormonilor: iodul - intra in structura hormonilor tiroidieni; cromul este cofactor al insulinei la fel ca si zincul. ConstientizAnd importanta si functia mineralelor fiecare practicant de culturism, ca de altfel orice om preocupat de starea sa de sanatate si vigoare, trebuie sa devina preocupat de intelegerea sistemelor de eliminare precum si de nivelul optim de consum; de aparitia carentelor de minerale si efectele lor, precum si cunoasterea surselor alimentare care le pot furniza, si nu iun ultimul rAnd valoarea unei suplimentari a acestora in raport cu necesitatile. Deficitul de minerale este dictat in primul rAnd de o alimentatie precara, saraca in alimente in stare naturala si de consumul in exces de produse rafinate care au pierdut prin procesul de prelucrare (termica) 2/3 din cantitatea de minerale (oligoelemente). Sub aspectul prelucrarilor termice pierderea medie este pentru crom de 40%, cupru - 66%, magneziu - 67%, mangan - 70%, cobalt - 86% s.a.m.d. Nici consumul crescut de alimente naturale - fructe si legume - in stare proaspata nu rezolva deplin problema datorita saracirii solurilor de cultura care in anumite zone chiar nu prezinta anumite minerale. Deficitul de minerale este amplificat si de incapacitatea de absortie a corpului sau de consumul exagerat datorat activitatilor fizice ce impun un aport mare de energie, pe fondul uzurii tesuturilor si pierderii (eliminarii) masive prin transpiratie. Reglarea deficitelor de minerale trebuie sa se faca printr-o alimentatie diversificata sub raportul categoriilor de alimente, completata cu suplimente nutritive de buna calitate.
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 04:41:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015