DIMENSIUNEA SACRULUI LIPSESTE IN CREDINTA NEOPROTESTANTA Pentru neoprotestanţi, universul credinţei este mult mai sãrac. Pentru ei, nu existã taine, nu existã rugul aprins, nu existã trupul şi sângele Mântuitorului. Viziunea lor este una moralistã şi raţionalistã. Uneori, ei simt aceastã sãrãcire a conţinutului credinţei. Mişcarea harismaticã a apãrut la începutul secolului douãzeci, tocmai ca o încercare dureroasã de întoarcere cãtre plinãtatea prezenţei Duhului Sfânt. Ceea ce harismaticii au încercat sã introducã prin manifestãri zgomotoase şi spectaculoase a se vedea care este adevarata vorbire in limbi), ortodocşii au avut dintotdeauna, în linistea bisericii şi în manifestarea prezenţei Duhului Sfânt în Euharistie. Dacã în bisericile neoprotestante descoperim acest spirit moralist şi raţionalist, în Ortodoxie descoperim taina. Dacã teologia protestantã este „ştiinţificã”, teologia ortodoxã este poeticã, pentru cã numai poezia încearcã sã capteze infinitul adâncului de sensuri. Dacã centrul slujbei protestante este predica, pentru cã ea se adreseazã cel mai bine minţii şi emoţiilor, în centrul slujbei ortodoxe se aflã taina, atingerea concretã şi participarea la cele cereşti. La fel este liturghia o manifestare a lucrurilor divine şi cereşti. Liturghia ortodoxã are ca model slujba cereascã ce ne este descrisã în cartea Apocalipsei. Dar slujba din bisericã nu are doar rolul de a ne aminti de cele cereşti, cu toate cã ea înfãptuieşte şi aceasta. Ea nu are doar rolul sã ne zideascã sufleteşte, cu toate cã are acest rezultat. Ea este, mai întâi de toate, o PARTICIPARE la slujba cereascã. În mod tainic, credinciosii se unesc cu îngerii şi sfinţii în cântarea de laudã şi mulţumire adresatã lui Dumnezeu. Liturghia se desfãsoarã nu numai în timpul real cronologic, ci şi într-o dimensiune eternã. Acesta este motivul pentru care, în troparele ortodoxe, evenimentele sãrbãtorite au un aspect prezent, nu unul trecut. Hristos se naşte, se jertfeşte şi învie astãzi, pentru cã noi participãm în energiile şi în realitatea acestor evenimente. Un studiu al Bisericii istorice aratã cã rugãciunea de tip Protestant, asa cum este practicatã în ziua de azi, nu mai prezintã nici o asemãnare cu rugãciunea sacramentalã, liturgicã a întregii Biserici din rãsãrit sau din apus, în cea mai mare parte din ultimii douã mii de ani. Acesta nu este un punct de vedere teologic, cu atât mai putin o judecatã moralã; este pur si simplu afirmarea unui fapt istoric. Cea mai mare parte din modul Protestant de rugãciune a devenit atât de mult orientat spre divertismentul ieftin, trivial adesea, încât pânã si frica de Dumnezeu, potrivit învãtãturii Bisericii (conditia fundamentalã pentru cãinta individualã) pare sã se fi pierdut cu totul. Taina credintei a fost înlocuitã pe de o parte cu o teologie rationalista, iar pe de alta cu distractii frivole, subiective si derizorii. Pãrintii Bisericii au prevenit asupra consecintelor produse în urma desacralizãrii, cu mult timp în urma. Astãzi, de acele previziuni pare sã nu mai asculte nimeni. Este greu sã explici adâncimea duhovniceascã a muzicii liturgice unuia venit dintr-un mediu Evanghelic. Între imnografia Protestantã (cu acompaniament de orgã sau de chitarã) si simplitatea profundã a cântãrilor rusesti, bizantine sau gregoriene este o diferentã calitativã imensã. În acestea din urmã muzica este pliatã pe cuvinte, iar cuvintele exprimã Evanghelia în deplinãtatea ei. Îmbinarea aceasta armonioasã de muzicã si doctrinã ajunge la inima celui care o ascultã fãrã sã fie sentimentalã sau afectatã. Învatã, inspirã, sensibilizeazã, dar rãmâne întotdeauna muzica Bisericii. În imnografia Bisericii nu poti spune ‘am venit în grãdinã de unul singur’, ci mai degrabã cântãm cântarea îngerilor si Îl slãvim pe Dumnezeu care este infinit mai mare decât puterea noastrã de întelegere individualã a mãretiei Lui: “Noi care pe heruvimi cu tainã închipuim si fãcãtoarei de viatã Treimi întreit sfântã cântare aducem, toatã grija cea lumeascã acum sã o lepãdãm, ca pe Împãratul tuturor sã-L primim…” Deocamdata, pentru protestanti este greu sa inteleaga ca sentimentul religios nu e totuna cu credinta. Caci credinta este, in primul rand, si totdeauna, intalnirea cu Altul, o adresare catre acest Altul, primirea Lui ca fiind “Calea, Adevarul si Viata”, iubirea fata de El si dorinta unitatii depline cu El, asa incat credinciosul sa poata spune ca Sfantul Apostol Pavel, “de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2, 20). Asadar, credinta este indreptata intotdeauna spre Altul, este iesirea omului din limitele “eului” sau; este cu adevarat, o schimbare radicala ce se petrece in adancul fiintei sale. “Sentimentul religios”, in schimb, care domina astazi din nou in religia din Occident, se deosebeste de credinta tocmai prin aceea ca omul care-l poseda traieste si se hraneste cu ceva ce purcede din el insusi, adica cu satisfactia pe care singur si-o da si care, in cele din urma, este supusa gusturilor si trairilor sale personale, subiective si individuale. Acestea nu sunt altceva decat asa-zisele “nevoi duhovnicesti” particulare. La protestanti, sentimentul religios despre care vorbim se descopera prin cantare; de subliniat insa: printr-o anume cantare. Caci prin acesta se descopera adevarul ca spiritualitatea sectara se deosebeste fundamental de cea traditionala ortodoxa. Nu fara o anumita semnificatie, melodia cantarii protestante este vals si tango, este ritm de dans modern prin care se maresc senzatiile placerilor pamantesti. S-a ramas cu discursuri despre un Hristos si la protestanti, dar mai ales la neoprotestanti, cu niste cantari sentimentale care nu spun aproape nimic despre dumnezeirea si lucrarea lui Hristos, ci doar niste declaratii sentimentale despre iubirea Lui fata de cei ce cauta sau a celor ce-I canta Lui. Aceasta inchide persoana umana si creatia in ele insele, cum il inchide si pe Dumnezeu. Astfel, s-a dat un caracter laic cultului protestant. Dumnezeu a ramas un obiect de gandire neexperimentat sau pur rational, simplificandu-se in mod unilateral invatatura si viata crestina. Sursa-ortodoxieprotestantism.wordpress/2012/01/13/dimensiunea-sacrului/
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 12:53:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015