DOMNULUI Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I S-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel el va fi dat oricărui urmaş al lui Hristos atunci când toată inima este predată pentru ca Isus să locuiască în ea. Însuşi Domnul nostru a dat porunca: Fiţi plini de Duh (Efes.5,18) şi această poruncă este şi o făgăduinţă că ea va fi împlinită. Tatăl a avut buna plăcere ca în Hristos să locuiască toată plinătatea şi în El aveţi totul deplin (Col. 1,19; 2,10). Dumnezeu a revărsat iubirea Sa fără măsură, ca şi picăturile de ploaie care răcoresc pământul. El zice: Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totdeauna din el izbăvirea. Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de apă (Is. 45,8; 41,17-18). Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har (Ioan 1,16). Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă. Matei 5,7 Inima omului este rece din fire, întunecată şi lipsită de iubire. Ori de câte ori cineva dă pe faţă un spirit de milă şi iertare, nu face aceasta de la sine, ci prin influenţa Duhului lui Dumnezeu, care planează asupra inimii sale. Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4,19). Dumnezeu este izvorul oricărei îndurări. Numele Lui este îndurător şi milostiv (Ex. 34,6). El nu Se poartă faţă de noi după cum merităm. Nici nu întreabă dacă suntem vrednici de iubirea Lui, ci revarsă asupra noastră bogăţiile iubirii Sale, pentru ca să ne facă vrednici. El nu este răzbunător. Nu caută să pedepsească, ci să răscumpere. Însăşi asprimea pe care El o manifestă prin providenţa Sa este manifestată pentru mântuirea celui abătut. El doreşte din toată inima să uşureze vaiurile oamenilor şi să pună balsamul Său pe rănile lor. Este adevărat că Dumnezeu nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat (Ex.34,7), dar îi va îndepărta vinovăţia. Cei milostivi sunt părtaşi de fire dumnezeiască şi prin ei se exprimă iubirea plină de compătimire a lui Dumnezeu. Toţi aceia ale căror inimi sunt unite cu inima Iubirii Nemărginite vor căuta să îndrepte şi nu să osândească. Hristos, locuind în suflet, este un izvor care nu seacă niciodată. Oriunde locuieşte El, va fi belşug de binefacere. La strigătul celor rătăciţi, la strigătul victimelor naufragiate din cauza lipsei şi păcatului, creştinul nu întreabă: Merită ei oare? ci: Cum pot să le vin în ajutor? În cei mai înrăiţi, în cei mai decăzuţi, el vede suflete pentru care Hristos a murit, ca să le mântuiască şi pentru care Isus le-a încredinţat copiilor Săi slujba împăcării. Milostivi sunt aceia care dau dovadă de împreună simţire cu cei sărmani, suferinzi şi apăsaţi. Iov spune: Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptate şi-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta şi turban. Orbului îi eram ochi şi şchiopului picior. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut (Iov. 29,12-16). Există mulţi oameni pentru care viaţa este o luptă plină de chin. Aceştia îşi dau seama de lipsurile lor şi sunt nenorociţi şi neîncrezători; ei îşi închipuie că n-au nici un motiv să fie recunoscători. Cuvinte amabile, priviri pline de iubire, cuvinte de preţuire ar fi pentru mulţi dintre aceşti luptători singuratici ca un pahar de apă rece pentru un suflet însetat. Un cuvânt de simpatie, o faptă de amabilitate ar ridica poverile care apasă greu pe umerii istoviţi. Şi fiecare cuvânt sau faptă de amabilitate dezinteresată este o expresie a iubirii lui Hristos pentru omenirea pierdută. CONTINUARE CARTEATE RUGAM TATA IUBIT SA NE AJUTI SA SIMTIM CU CEL NEVOIAS SI SLAB IN CREDINTA!
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 09:57:01 +0000