Einstein ÅŸi libertatea de exprimare a idiotului de internet Să presupunem că Einstein ar fi trăit în zilele noastre ÅŸi că, în calitate de deÅ£inător al premiului Nobel, ar fi fost invitat să scrie, săptămânal, un editorial într-un ziar. Cum ar fi arătat comentariile din subsolul textelor lui? „Mamă când î-Å£i văd freza aia de maimuţă electrocutată, îmi vine sămi bat copii, să mor io. Lasă-ne băi nene că n-eai obosit, ce nu înÅ£elegi?“ Sau: „Du-te bă ÅŸi pune curu la muncă, pune mâna ÅŸi produ ceva, papagalule, mai scuteÅŸtene cu formule ÅŸi băşini ÅŸi teorii. V-a făcut măta pe toÅ£i intelectuali ÅŸi ÅŸmecheri, ce să-Å£i povestesc. LA MUNCÄ‚Ä‚Ä‚Ä‚!“ Sau: „Mă cac pe Nobelu tău băi ciufulitule, mori“. Sau: „EÅŸti prost“. Bun. Acum să presupunem că ÅŸi Shakespeare ar fi fost contemporan cu noi ÅŸi cu Einstein ÅŸi că ÅŸi el ar fi scris un editorial într-un ziar sau într-o revistă. Urmarea? „Ţiam citit de curiozitate RoÂmeo ÅŸi Julieta să văd ceÅ£i poate pielea. Pute a invenÅ£ie de la ÅŸapte poÅŸte. Julieta o panaramă iar Romeo ăla un papagal, într-un cuvânt o poveste de tot căcatul. EÅŸti varză, du-te ÅŸi te culcă ÅŸi lasă pe altul mai bun.“ „Nu ÅŸtiu cine te-a angajat, da’ eÅŸti zero barat. DaÅ£il bă afară pe mustăcios că vă face de râs. HUÄ‚!“ „Slab. Scri foarte foarte prost.“ Dar dacă Marie Curie ar fi trăit în epoca Internetului ÅŸi ar fi avut, să zicem, un blog de ÅŸtiinţă? Ar fi trăit oare bucuria de-a fi femeie pe Internet? „Ia zi bagaboanto ce leai făcut la moÅŸii ăia din Academia Suedeză de Å£ia dat două Nobeluri? Te dai mare savantă ÅŸi nu eÅŸti decât o zdreanţă penală penibilă. JOS CURVELE!“ „Mamă ce urâtă eÅŸti. ÃŽÅ£i las numărul de telefon să vi până la mine, da să ÅŸti c-o să-Å£i pun o pernă pe ochi că eÅŸti prea urâtă.“ De ce comentarii ar fi avut parte Marguerite Yourcenar nici nu mai încerc să-mi imaginez, că mi se face frică. Mare noroc au avut toÅ£i cei de mai sus că, neexistând Internet în vremurile în care au trăit ÅŸi ÅŸi-au desfăşurat activitatea, n-au avut onoarea, plăcerea, bucuria ÅŸi privilegiul să experimenteze pe pielea lor libertatea de exprimare a idiotului de Internet. Idiotul de Internet nu trăieÅŸte decât ca să-i conteste pe ceilalÅ£i, dar cel mai mult ÅŸi mai mult îi place să se caÅ£ere pe statui. Cu cât cel contestat e mai sus pe scara evoluÅ£iei ÅŸi mai bine acoperit de praful istoriei, cu atât idiotul de Internet ÅŸi-ar dori mai mult să-i tragă o flegmă. Flegma e paÅŸaportul lui către egalitatea cu cel contestat. Pe cât de mare a fost, aÅŸadar, norocul lui Albert că n-a cunoscut epoca Internetului, pe atât de mare e ghinionul comentatorului oligofren contemporan că n-are, săracu’, fir direct cu geniile consacrate. Să-l iei pe Einstein cu „bă, Alberte“ ÅŸi să dai cu el de pereÅ£i echivalează cu a fi luat Nobelul în acelaÅŸi an cu el, iar să-l desfiinÅ£ezi din trei vorbe agramate pe Shakespeare e ca ÅŸi cum ai fi fost cu el la un concurs de literatură, la căminul cultural din comuna PloÅŸcuÅ£eni, ÅŸi i-ai fi suflat de sub nas trofeul „Floarea Literară a Provinciei“. Să înjuri doar tot felul de mediocri nu înseamnă aproape nimic. Pot să fie, la o adică, ÅŸi laureaÅ£i recenÅ£i ai premiului Nobel, tot nu e mare lucru. Nu se compară un Nobel proaspăt cu unul vechi de aproape 100 de ani, confirmat ÅŸi paraconfirmat de istorie. Ce să mai discutăm, e superpervers Internetul ăsta! A dat tuturor proÅŸtilor posibilitatea să „comunice“, dar nu cu cine ÅŸi-ar dori mai mult ÅŸi mai mult…
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 14:33:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015