Ep.7 – DUPA 7 ANI “In pat cu dusmanul” De fapt intre randurile de mai sus si cele ce se vor asterne de aici incolo au trecut numai 6 ani….dar ar fi fost prea de tot sa scap ocazia de a avea la un loc episodul 7 cu titlul “Dupa 7 ani”….e ca si cum plopii fara sot ar fi numarati si ar iesi la socoteala un numar par…..Acum e noapte si simt nevoia sa astern cuvinte mari cu caractere mici….pentru cel mic si pentru altii mai mari care ……de fapt ma bantuie idea ca ideile odata nascute sunt nemuritoare…poate cineva sa mai stearga din Existenta faptul ca am asternut “o sama de cuvinte”? Adeseori fiind intrebat ce-mi doresc sa am din ce am avut vreodata, raspundeam ca imi lipseste starea de indragostit…starea de maxima alerta in care timpul suporta comprimari si decomprimari….trece prea incet…nici nu stii cand a trecut ora…”fluturasii din stomac” al carui stol a fost decimat de poluarea sufletului cu reziduurile ce apar zi de zi…nu gasesti nimic pe masa…nimic in frigider…cand o cauti e la shoping sau la …manichiurista…sau e ziua ei de iesit cu fetele…iar “fluturasii” sensibili la schimbarile de “mediu” se adapteaza si se transforma in niste hymenoptere veninoase care te inteapa si te chinuie pana dincolo de umanitate…devii un zombi al rutinei….de la numarul de tigari fumate si pana la ora, locul si pozitia…iar toate acestea, absolut toate sunt inchise intr-un mausoleu de piatra impenetrabil al carui singura calitate este doar existenta…si daca de piramidele adevarate, timpul se teme…in desertul sufletului supus rutinei a existat un moment cand furtuni gigantice au spulberat intr-o clipita orice mausoleu al certitudinii lasand un pustiu parjolit relevat ochiului interior de fulgerele indepartate ale unor amintiri rascolitoare…despre tot ce ai avut drag vreodata…Exista in psihologie un fenomen greu de inteles ce poarta numele de sindromul Stockolm…o torsionare a sufletului in care victima se indragosteste sau simpatizeaza cu rapitorul sau tortionarul…pare de neinteles si cand il intalnesti socheaza dincolo de cuvinte…cei apropiati devenind victime ale furtunii interioare care spulbera certitudini si creeaza peisaje suprarealiste populate cu “fluturasi”, care seamana cu cei originali, dar care priviti de aproape sunt hidosi…. deformati de mutatiile prin care au trecut…fiind sositi prin puterea vointei calaului devenit erou…sindromul Stockolm…doar doua cuvinte si un ocean de suferinta…Dar sa revin la certitudinea mausoleului spulberata de ciclonul generat de vointa dusmanului…in locul lui sufletul se chinuie zadarnic sa acopere rana cascata in fundamentul acestui tinut pe care incerc sa vi-l descriu…iar din zbaterea launtrica si chinuita de un ocean de durere se naste de obicei un alt peisaj de o hidosenie fara margini…armate gigantice se aduna si dau batalii in care nu exista prizonieri, nu exista invingatori si nu exista invinsi…”seniorii razboiului” transforma totul in pustiul in care dupa un timp valtoarea si negura ridica din neant alte armate ale furtunii, totul intr-un ciclu ce pare fara sfarsit trimitand ochiului interior imagini de cosmar…zambetul ei afundandu-se in ochii lui….mainile lui remodaland liniile unui trup stiut….suspinele ei dulci precum nectarul zeilor….si peste tot si toate… zambetul lui triumfator …sunt vlaguit de imposibilitatea unei reactii violente…in mijlocul furtunii e un singur gand …sa sterg orice zambet de pe cele 1000 de fete ale calaului…nu m-ar putea impiedeca nimic…stiu asta …eu insumi sunt un “senior al razboiului”…insa pretul pe care l-as plati ar fi prea mare…nu-mi mai apartin…destinul meu este impletit cu cel al ingerului dintre mine si ea pentru care noi am ales…cum as putea sa il lipsesc de ambii parinti?...de la cine ar mai invata el “arta razboiului” pe care il va purta la randul lui odata si odata….cine i-ar mai vorbi despre ilustrul lui strabunic si zilele de demult….aleg eu pentru ea… victima sigura a fluturasilor “mutanti” care adorm incet dar sigur orice umbra de constiinta…transformand-o intr-o veritabila ladyMacbeth…iar la randul tau ajumgi in pat cu dusmanul…cel de langa tine…Razbunarea e o mancare care serveste rece….mi-a spus asta un om a carui profesie ingrata il facea sa vada in fiecare inger un demon…iar ca sa vindeci sindromul Stockolm ai nevoie de o minune…o sa vreti sa stiti daca am reusit…nu stiu inca…si nici nu stiu inca daca voi reusi sa ma abtin de la a servi vreo masa rece sau calda…singura certitudine care o am acum in fata tastelor este ca sub fundatia mausoleului spulberat, foarte adanc ingropata sub dunele de deasupra, am gasit un imens lac subteran adapostind pe fundul lui amintiri demult uitate…focul ochilor ei intr-o dimineata de vara pe o anumita banca estivala…zambetul ei plin de chemari si promisiuni ale noptilor fierbinti…costumasul albastru pe malul unui Aries limpede precum ochii unui copil ce a intarziat prea mult sa apara…acum cand scriu plang…si inca doare ….dincolo de cuvintele nespuse dintre noi…dar undeva deasupra norilor aluneca aproape nestiuta o raza de speranta… deasupra lacului subteran a rasarit o oaza…a luat din viata lacului si a adus-o la suprafata … eu cred ca nu mai trebuie sa inchid nimic in nici un mausoleu…pentru ca voi avea din nou o certitudine in mijlocul unui desert…trebuie sa las oaza sa cuprinda intregul pustiu…iar toata aceasta minune este vegheata de constiinta faptului am fost pe fundul unui hau…. mai jos de atat nu mai am unde sa cobor…acum am inceput sa urc stingherit de cateva intrebari ce inca nu-si au aflat raspunsul…cat de adanc a patruns in ea otrava “iubirii inveninate” …. la momentul fatidic se va aseza pavaza monstrului pe care l-a primit in sufletul ei?…ce voi face? Nu stiu, dar deocamdata strang arma in maini si veghez minunea din sufletele noastre si…astept neclintit de aceasta data la marginea cugetului meu….nu ma voi mai ascunde…”seniorii razboiului” vor lupta pentru mine si nu in mine sau impotriva mea…sa iei forta adversarului si sa o intorci impotriva lui…“j’y suis, j’y reste”...iubesc…si sunt iubit..intr-o lume reala ….sa fii atent ce iti doresti…pretul platit poate fi dincolo de ce poti duce in tine…..Drum bun jupane! Sfarsit
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 05:09:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015