Ivalda fragment de roman( Undeva,cindva, intr-o vara-titlu provizoriu ) Ivalda se trezi ca de obicei la ora 6 dimineaţa. Se dădu jos din pat cu o oarecare moleşeală în oase după weekend-ul petrecut într-o stare de totală relaxare. Fusese un sfârşit de săptămână ploios, cum se întâmpla frecvent în luna mai , motiv pentru care nu ieşise din casă şi profitând de ocazie devoră ultimul roman al unei scriitoare care îi era şi prietenă. Intră în bucătărie, umplu cu cafea maşina moka şi deschise aragazul electric. Aşteptând momentul în care miraculoasa licoare avea să umple aerul cu mirosul său irezistibil , deschise computerul şi începu verificarea poştei electronice. O mulţime de oferte publicitare şi cu toate că dădea mereu click pe butonul poşta nedorită, acestea continuau să sosească. De fiecare dată când îşi citea corespondenţa o cuprindea un sentiment de nostalgie. Ivalda era o femeie destul de conservatoare sub anumite aspecte. De exemplu, adora batistele cu monograme, care sincer vorbind ieşiseră demult din trend şi le ura pe cele igienice din hârtie. Era ironică, uneori acidă şi spunea că acestea din urmă îi creau confuzie mintală, nu mai ştia exact poziţia anatomică a organelor sale. Ar fi renunţat cu mare plăcere la plicurile care pâlpâiau pe display anunţând sosirea unui nou mesaj, în schimbul celor adevărate, aduse de bătrânul poştaş. Asta însă nu însemna că ea nu aprecia avantajele comunicării ultrarapide. O deranja doar faptul că email-urile erau toate aproape identice, scrise de obicei în times new roman , cu aceleaşi formule searbăde de început şi sfârşit: stimată doamnă, cu multă consideraţie, cu deosebită stimă ..cum ar fi putut să îşi dea seama de caracterul expeditorului? Era o persoană de bine, curajoasă, onestă sau una agresivă care să acţioneze în mod nebulos, fără limite sau cineva susceptibil care ar fi vrut să impună propriile idei celor din jur? După opinia ei un email era doar un abis între cel care-l primea şi cel care îl trimetea. Ce frumoasă i se părea din această perspectivă vremea adolescenţei sale cu scrisorile scrise de mână, uneori câte un strop de cerneală căzut întâmplător peste textul linear şi caligafiile diferite după care încerca să contureze personalitatea autorului. Studiase mult grafologia şi credea în concluziile acestei forme de ştiinţă. De exemplu ea, avea un scris mare, ascendent, cu spaţii largi între cuvinte şi punctul de pe litera i uşor înclinat înainte. Asta înseamna că era o persoană care se iubea , dar nu-i lipseau simţul critic, obiectivitatea în evaluări şi o amplă viziune mintală. Optimistă , ambiţioasă şi întreprinzătoare ştia să îşi prezinte ideile în cea mai persuasivă manieră. Creativitatea o caracteriza în tot ceea ce făcea. Forma punctului de pe i reprezenta energie vitală şi rapiditate în decizii. În mare parte caracterul ei se plia perfect peste descrierea grafologică, deşi, la drept vorbind, ar mai fi fost de adăugat, conform caligrafiei, meticulozitatea şi ordinea , care chiar nu se încadrau în lista punctelor ei forte. Era mai curând dezordonată şi dacă îi treceai pragul casei puteai să te convingi lesne de această latură a personalităţii sale. Ivalda ocupa un apartament cu 3 camere situat la etajul doi al unei vile din centrul Bucureştiului, unde mai locuia o familie de medici, Laura şi Dochi cu care legase o strânsă pritenie. Laura absolvise medicina la Cluj , ca dealtfel şi Dochi şi avea un cabinet unde practica tot felul de terapii, Bowen inclusiv. Ivalda o vizita frecvent pentru şedinţele de rejuvance convinsă fiind că acestea aveau un mare impact asupra frumuseţii sale. Nu lipseau din menu nici masajele şi dacă tot era acolo şi o nutriţionistă apelă şi la sfaturile acesteia, chiar dacă frigiderul ei era mai tot timpul gol. Ura treburile casnice şi ce era mai grav, ura să şi gătească. Mânca puţin şi mai mult vegetarian , probabil asta o ajuta să îşi menţină silueta nealterată. Avea cam 160 şi cântărea 50 de kilograme. În realitate Ivalda nu era nicicum o femeie care s-ar putea defini cu adjectivul frumoasă. Dar în mod sigur era fascinantă şi nu trecea neobservată. Avea un corp suplu şi bine proporţionat, cu sânii mici şi talia subţire, un aspect fragil care contrasta cu caracterul ei puternic si exuberant. Părul, un blond exagerat de deschis nu făcea decât să accentueze şi mai mult paloarea pielii încât fără machiaj dădea impresia cuiva abia coborât de pe masa de operaţii. Trăsăturile chipului erau fine şi de câte ori zâmbea o gropiţă abia perceptibilă se forma pe obrazul ei stâng. În tot acest tablou ochii săi mari cu irişi de culoare atât de închisă încât era aproape imposibil să le distingi pupilele, păreau ireali. Se îmbrăca deosebit de elegant şi nu purta niciodată încălţăminte fără tocuri. Adora culorile roşu şi albastru care i se potriveau destul de bine. Nu purta bijuterii de valoare dar accesoriile erau nelipsite din ţinuta ei. Laura admira această femeie excentrică în timp ce Dochi, ca medic psihiatru, o privea oarecum circumspect dar îi plăcea rezerva ei de optimis şi curaj. Se întâlneau frecvent la sfârşit de săptămână când Dochi punea la bătaie câte o sticlă din preţioasa lui colecţie de vinuri, lucru pe care Ivalda îl aprecia în mod deosebit pentru că şi ea avea un cult pentru vinul bun.
Posted on: Mon, 26 Aug 2013 21:30:36 +0000