MASONERIA SI FENOMENUL SECTAR PROTESTANT Dorinţa omului de a se revolta împotriva lui Dumnezeu şi de a face astfel opinie separată faţă de ceilalţi credincioşi, a făcut ca linia de demarcaţie între o societate secretă şi sectă să fie greu de delimitat. Acest lucru este mai evident în cazul sectelor cu caracter ocult,cum sunt cele neo-protestante. Secta este o grupare de persoane credule, care nemulţumite de religia lor, o vor abandona şi chiar renega, în favoarea unui nou cult religios, care are o doctrină eretică sau pseudo-filozofică. Privită din punct de vedere social-religios, secta este refractară adevărului, fiind de o concepţie antibiblică. Principala caracteristică a apariţiei sectelor o reprezintă inevitabilitatea lor, ca urmare a manifestării păcatului strămoşesc, fapt asupra căruia se opresc textele Sfintei Scripturi. Amploarea pe care neocreştinismul de tip sectar a luat-o în ultima vreme îşi datorează succesul atît fondurilor imense de care dispune cît şi datorită metodelor moderne de „convingere” si manipulare. Încă de la începuturile ei masoneria a urmărit să submineze credinţa oamenilor în Dumnezeu.Mergînd pe principiul „Divide et impera” (dezbină şi cucereşte) au fost create în mod artificial o multitudine de secte religioase care susţine fiecare că este unica deţinătoare a adevărului. În Statele Unite, statul prin excelenţă masonic, au cunoscut o foarte mare amploare mişcările de „renaştere” a credinţei şi de convertire în masă. Utilizănd tehnici de convertire bine puse la punct şi bazîndu-se pe tehnici de control mental, noii „pastori” ai turmei creştine şi-au creat o faimă de „oameni ai lui Dumnezeu” şi de „vindecători” care le-au adus numeroşi adepţi. De multe ori însă ei s-au dovedit a fi doar lupi îmbrăcaţi în piele de oaie, scandalurile din presa americană şi europeană dezvăluind adeseori lucruri grave . Chiar şi în ceea ce priveşte masoneria, mulţi dintre ei se declară duşmani ai acesteia însă în unele liste de masoni recunoscuţi publicate pe internet şi în diverse ziare ei apar între membrii de frunte ai acestei organizaţii. Organizaţiile masonice nu sunt desprinse din trupul Bisericii, ci constituie apariţii total în afara poporului lui Dumnezeu.De fapt, la o examinare mai atentă observăm că masoneria reprezintă reluarea unor erezii condamnate cu multe secole în urmă. Încă din zorii apariţiei creştinismului , Biserica a avut de înfruntat duşmăniile de tot felul. Sectele masonice nu sunt de origine apostolică şi nici nu respectă învăţătura Sfinţilor Apostoli, fiind de fapt opusul a tot ce este Biserica. Nefiind de origine apostolică, sectele protestante sunt lipsite de har şi putere sfinţitoare. În cadrul sectelor protestante,masonii vehiculează conceptul de religie privată sau individuală, termenul bisericesc căpătînd un sens cu totul diferit de cel iniţial, acela de „ poporul lui Dumnezeu” care dintr-o dată devine poporul secularizat de tip masonic, adică poporul fără Dumnezeu (şi chiar împotriva Lui). Scopul principal al masoneriei sectare constă în pervertirea ideilor religioase creştine într-o manieră atît de rafinată încît creştinismul să pară la un moment dat a fi adevărata ideologie ascunsă a masoneriei. Masoneria nu ascunde nici o clipă faptul că vrea să înlocuiască un creştinism pe care îl consideră perimat.Astfel, prin intermediul sectelor create, masoneria a reuşit să se impună ca o nouă religie a mileniului III, care se răspîndeşte cu o viteză extraordinară, tulburînd convingerile fundamentale ale credinţei multor creştini. Simbolurile şi valorile spirituale ale creştinismului au fost preluate de către masoni, care le-au dat o nouă interpretare conform scopurilor urmărite. Procesul se numeşte transfer şi este frecvent întîlnit în simbolistică. Sectanţii protestanti asociază Bibliei alte „cărţi revelate” din care sunt prezentate publicului larg, alte „mesaje profetice”, suprimînd astfel fără nici un fel de menajament cărţile proto-canonice. Pentru masonerie nu există nici Revelaţie, nici Cuvînt adresat omului, iar Biblia nu este recunoscută decît prin scrieri care îi deformează sensul , aşa cum sunt „Evangheliile apocrife”, dar, mai cu seamă însuşi „Chipul lui Cristos” este profund deformat de învăţăturile masonilor protestanti. După părerea masonilor, Biserica a fabricat textele biblice de la începuturi şi numai o tradiţie transmisă în secret ne-ar permite astăzi să aflăm cine este adevăratul Isus.Aceeasi credinta o au si protestantii. Acest Isus , a cărui existenţă inedită ne-o povestesc diverşii autori masoni, nu are nimic de a face cu Cristos din Evanghelii. Acesta este un „iniţiat” în sensul gnostic al termenului, care s-ar fi format pe lîngă esenieni , ar fi studiat doctrine secrete , nu ar fi murit pe cruce, ar fi refuzat sa fie luat drept Mesia şi în fine, ar fi părăsit Palestina plecînd în India. Masonii au apelat la două dintre armele lor preferate, minciuna şi viclenia, sădind în inimile creştinilor neîncrederea şi făcîndu-i prin acest mod să lupte împotriva propriei religii, distrugînd frumosul şi luminatul spirit creştin. Astfel, prin intermediul sectelor protestamte pe care le coordonează masoneria, invită la îmbrăţişarea unor noi simţuri religioase care doresc a înlocui vechile raţiuni de viaţă, implicit şi Biserica, despărţindu-l în final pe om de orice religie organizată. Prin această separare-de multe ori inconştientă- a omului de Biserică, se produce o tristă ruptură între om şi Adevăr, între om şi Dumnezeu.Fără Adevăr nu îl avem pe Cristos, iar fără Cristos nu avem Calea spre Lumină. Dacă trăim Adevărul întru Cristos, vom reuşi să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. Biserica Creştină Apostolică este una atît ca fiinţă cît şi ca învăţătură , atît ca origine, cît şi ca mărturie de credinţă.Porunca apostolică este foarte clară în acest sens. Este o poruncă pentru toţi creştinii şi cere imperativ să se pastreze credinţa dată de la început şi pentru totdeauna. E foarte important să ţinem minte că s-a dat credinţa de la început şi o dată pentru totdeauna. Creştinii adevăraţi sunt cei care cred cu tărie în necesitatea succesiunii apostolice, puterea harului sfinţitor neîntrerupt şi sfintele taine (sacramente) lucrătoare din sînul Bisericii.În schimb, protestantii,care sunt certaţi nu numai cu creştinismul ci şi cu propriile sale credinţe, nu sunt altceva decît apostoli falşi, care lucrează fraudulos dîndu-se drept discipoli ai lui Cristos. Asta nu ne miră, căci şi Satana se poate preface a fi înger de lumină. În ambianţa inevitabilelor influenţe masonice trebuie să facem o alegere. Este cea pe care o schiţa Iosua la intrarea poporului evreu în Pămîntul Făgăduinţei:„Temeţi-vă doar de Domnul şi-l slujiţi Lui cu credincioşie şi curăţenie. Lepădaţi dumnezeii cărora au slujit părinţii voştrii dincolo de rîu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora cu slujit părinţii voştri cei de peste rîu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara cărora trăiţi.Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului , că sfînt este!„(Ios 24,14-15).
Posted on: Sun, 24 Nov 2013 16:09:39 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015