POVESTI DE ADORMIT COPII....... ORFANUL 3(continuare) ......... Ii fugarea Labus pe cei doi jucausi ,ii mai prindea in gura si ii cara o bucata de loc ,in miorlaielele celui in cauza si in privirile uluite a celui ramas singur . Dar ii venea si lui randul caci il prindea Labus de coada si in taraia ca pe o roaba care mergea inapoi ,prin toata batatura din fata colibei . Statea Mihaita al nostru intins pe spate pe un brat de iarba proaspat cosita si inmiresmata de racoarea serii ,cand in acel aer plin de pace se simtea mirosul naturii si linistea era sparta doar de susurul molcom al Siretului in vaduri si de plescautura unui clean cazut din zborul lui dupa o musculita de noapte ,ori tantar care se apropia prea mult de luciu apei si privea copilul nostru spre inaltul cerului la cele stele tremuratoare si puternic sclipitoare ,care formau acea cale a robilor ,drum care i-a calauzit pe cei rapiti de tatari spre intoarcerea lor in moldova ,locul lor de obarsie si salasluire . Din cand in cand tresarea si urmarea sagetarea de cateva clipe a unei stele cu coada care in caderea ei se stingea treptat aducand aminte ca inca un suflet de om s-a stins si s-a ridicat la ceruri , caci fiecare om se nastea cu steaua lui care ardea toata viata lui si se stingea odata cu moartea lui . Undeva intr-un colt de cer mai linistit isi gasise si baitanul nostru o stea a sa si statea de vorba cu aceasta mai in fiecare seara cu cer senin si luminat de regina noptii, infaptuitoarea de dorinte a acestui copil .Asa de mult iubea aceasta stea ,incat isi facuse o crapatura printre stuful acoperisului si prin care isi vedea steaua si statea de vorba cu ea multe ore in noapte,spunandu-i bucuriile ,dar si dorintele lui cele mai ascunse ,caci avea si el parte de acel blestem al singuratatii, care il macina tot mai mult in ultimul timp . A fost o vara plina cu de toate ,cadura destula ,ploaie la timp ,peste mult ,pot spune ca prea mult si din ce ii ramanea dupa cel vandut ,mancarea cea de zi cu zi ,il curata frumos si il usca pe un strat de sare sus pe acoperis si pe podul bordeiului in adiera permanenta a boarei de vant de pe Siret si il strangea in legaturi pe sfoara pentru iarna . Dar nu mancarea era problema care il ingrijorau pe Mihaita caci oricand era binevenit la stana celor care isi faceau veacul in lunca Siretului si unde odata cu iernatul oilor ,parte din flacaiesii tocmiti in vara plecau acasa si ei la iernat si lasau loc de treaba multa pentru cei ramasi .Cum statea Mihaita intr-o seara de Gustar cu luna plina ,intins pe asternutul sau de ierburi adanc mirositoare ,iar cei trei jucausi se saturasera de alergat si erau aciuati pe langa stapanul si prietenul lor ,cei mici adica matisorii erau suiti pe pieptul lui si torceau fericiti ,iar Labus adormise cu botul pe braul lui si sforaia incetisor tresarind din cand in cand ,probabil visand ca alearga vreo pasarica ,ori vreo albina ,sau ca se juca cu pisoii,deodata langa steaua lui a venit incetisor o steluta si tremuratoare s-a asezat de -a dreapta lui. A privit-o mult si a initrebat-o :- Cine esti tu fiinta si de unde vii si mai ales de ce te-ai asezat langa mine ? dar nu aprimit nici un raspuns si a continuat sa o priveasca pana ce toate stelele s-au prins intr-o hora a luminiisi au inceput sa dantuiasca incet ,apoi mai repede si mai repede ,pana cand ametit de acest joc a luminii a cazut intr-un somn greu ,dar lipsit de griji . Atunci s-a vazut undeva intr-o poiana plina de flori ,luminata feeric de razele soarelui de dimineata ,care se scaldau in roua cea multa si racoroasa si se facea ca a lui catel Labus vorbea ; si i-a spus ca poate sa-l intrebe orice caci are darul de ai raspunde cunoscand viitorul tutror caci el de fapt era un vrajitor bun ,care a fost prefacut in caine de muma vrajitoarelor, ca nu s-a supus ei in vrajile de a face rau oamenilor si ca va veni vremea cand se va elibera de acest blestem . - Bunul meu Labus ,spune-mi ,te rog ,ce este acea steluta care a venit si s-a asezat langa a mea si nu se mai da dusa . - Copile draga ,afla ca acea steluta este ursita ta si a venit ca tu sa bagi de seama, ca a sosit vremea ,sa-te uiti imprejurul tau si sa-ti gasesti un suflet de om ,langa care sa-ti traiesti viata si asupra caruia sa-ti reversi toata dragostea si bunatatea din sufletul tau . Si mai afla copilul meu drag ca aceasta fiinta este in satul bursucilor ,unde mergem noi asa de des cu munca ta ,dar nu ai avut ochi sa vezi ,sa vezi acea copila ramasa si ea orfana pe numele de Gabriela ,care locuieste la prima casa din varf de deal ,in cap de ulita in casuta cea mica si ingrijita ,cea cu muscate la ferastra . -Ei ,nu stii care , fatuca la a carei colt de gard te opreai si la adapostul salciei pletoase ,ascultai acele cantece de dor si de jale care iti aduceau aminte de mama ta cea plecata in ceruri .-Nu ai avut ochi sa vezi ,cum te astepta de cate ori stia ca vii, sa aduci peste la coana preuteasa si la vederea mea ,caci eu ma duceam inaintea ta si latram usor la portita ,isi facea de lucru prin batatura ,poate ,poate ti-i arunca privirea spre ea ,ca de auzit stia ca o auzi ca te-a zarit printre ostretele gardului ,cum stateai sub salcie si ascultai. Se topeste de dorul tau ,ca te iubeste ca pe sufletul ei curat si neprihanit ,caci amandoi aveti aceeasi viata lipsita de dragostea parinteasca si cu povara vietii pusa pe umeri prea devreme ,pe umerii vostri firavi trebuind sa duceti aceasta greutate . - Hai mai lasa-ma in pace zise Mihaita ,dand suparat din mana a lehamite ,dar in somn a lovit catelul ,care speriat a latrat sarind in sus ,trezindu-i pe toti . Chir si gainile au carait dintre crengile salciei batrane din fata colibei ,unde isi faceau veacul in timp de vara si cocosul a batut speriat din aripi ,gata gata sa cada din copac . S-a frecat indelung la ochi Mihaita al nostru ,a mangaiat prelung catelul pe cap si pe spate ,jucandu-se cu urechile lui vesnic calde ,in timp ce il intreba : -Este adevarat tot ce mi-ai spus mai inainte Labus ? si se uita in ochii lui care ii patrundeau pana in adancul sufletului si asculta gemetele lui incete ,iesite in incercarea de ai raspunde ,dar din neputinta de a o face ,dadea din cap in semn de aprobare si il tragea neincetat de maneca ,scuturandu-l usor .S-a ridicat Mihaita intr-un cot , a mai privit odata cele doua stelute ,care parca erau si mai apropiate ca in alte seri ,apoi catre stapana noptii a ridicat privirea insotita de intrebarea mai mult scancita : -Ce sa fac mamuta mea draga ,spune-mi tu ce sa ma fac ? Apoi plin de o durere sufleteasca, cum nu mai simtise pana acum ,s-a ridicat din culcusul caldut ,care pastra forma trupului sau si a vazut inca odata ,daca caprita era impreuna cu iedutul ei in tarc ,a privit peste zavoi spre coasta dealului lumunat de luna plina si in varful caruia parca se vedea acea casuta mica si alba ,care stralucea sub acele raze reci de luna si plin de tristete cum nu fusese niciodata ,a mers in coliba lui ,l-a prind in brate pe Labus si alaturi de gandurile sale a adormit intr-un tarziu . (va urma ) MIHAI CHIHAIA 10/11/2013/ SUCEAVA
Posted on: Sun, 10 Nov 2013 06:02:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015