Pe 20.07.2013,dacă Dumnezeu ar mai fi avut răbdare,marele poet al neamului nostru,Adrian Păunescu,ar fi împlinit 70 de ani.În mod cert,pentru mulți dintre compatrioții noștri,din păcate,acest fapt ar fi fost ușor trecut cu vederea.Acum însă,când poporul nostru a rămas mai sărac cu o rimă,mult mai mulți sunt cei care regretă că n-au știut să prețuiască mai mult privilegiul de-a fi contemporan al marelui poet. Dumnezeu să-l odihnească! Odă pentru Păunescu (de Vasile Dumitriu) Te-ai născut din versuri și-n rime te-ai scăldat, Și arma ta letală,a fost mereu cuvântul, Fățarnici și eretici,pe rând te-au lepădat, Departe de credință,uitându-și legământul. Tu ne-ai lăsat și cântul,tu ne-ai lăsat și versul, Când orbecăiam în beznă,lumina ne-ai deschis, Tu ne-ai cântat iubirea,pământul,universul Și flacăra speranței,în suflet ne-ai aprins. Ne-ai îmbracat în blugi și ne-ai cântat poeme, Ne-ai dat dăruit Cenaclul și apoi Totuși Iubirea, S-a rătăcit prea lesne,prin neguri acea vreme Și grabnic ți-ai gasit,la toate izbăvirea. Azi rătăcești prin stele și-n stilul tău boem, Tu ne privești de sus,din portile astrale, De la măsuța ta reciți un vechi poem, Născut tot din aceleași,probleme sociale. Se mai aude parcă,un scâncet de vioară, O masă și un scaun,pe scenă te așteptă. Te plâng astăzi și-aceia ce te abandonară, În negura uitării cea tristă și nedreaptă. Se mai aud și astăzi chitarele cântând, Șoptind printre acorduri o veche melodie. Și azi se mai aude penelul tău plângând, O rugă nesfârștă,pe-o foaie de hârtie. Plecarea ta a fost,total contrară firii, Nici nu găsesc cuvinte să spun ce rău ne pare, Căci din tot ce ai lăsat tu zestre omenirii, Nu te-ai ales decât la căpătâi c-o floare. O ploaie curge astăzi,din pleoapele de nori, Tu fiu rătăcitor,te-ai dus spre cele sfinte, Noi vom rămâne pururi doar simpli cititori, Iar tu ești înțeleptul ce rânduiești cuvinte. La tine astăzi timpul,în alt fel se măsoară, Iar răutatea lumii,nu te mai poate atinge, Nici nepăsarea noastră,nu o să te mai doară, Când lacrima tristeții,pe-obraz ni se prelinge. Dormi liniștit maestre,căci versul tău trăiește, Din stele ne veghează și-n versuri scrie rugi, Din cer o harpă-ți cântă și-o odă îți rostește, Și-n plâns azi te salută,o generație în blugi! Prea iute te-a vrut cerul să-ți deie găzduire Și îngerii să-ți cânte din versu-ți iscusit. Tu prinț al poeziei,rămâi în nemurire, Căci pentru noi cei veșnici,tu încă n-ai murit!
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 15:21:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015