TO FII OR NOT TO FI Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle “când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi. Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici): Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI. Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele. Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele. Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele. Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.) eu să FIU (FI+U) tu să FII (FI+I) el/ea să FIE (FI+E) noi să FIM (FI+M) voi să FIŢI (FI+ŢI) ei/ele să FIE (FI+E) Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...) Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i. Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi. Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i. Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma. _____________________________________________ UPDATE: Conjugarea lui a fi Regula 1 şi singura: Se scrie FII, cu doi i, numa’ la: - imperativ afirmativ: Fii cuminte! - conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic. În rest, e FI, cu un singur i: - imperativ negativ: Nu fi obraznic! - condiţional prezent: aş fi, ai fi - condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut - conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut - viitor: voi fi, vei fi - verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
Posted on: Fri, 01 Nov 2013 05:24:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015