Taina lui Dumnezeu vestită prin îngerul ce suflă din trâmbiţa a şaptea încă nu s-a încheiat, ceea ce arată că evenimentul re-desăvârşirii omului nu a venit încă. Procesul conştientizării ţine de şase mii de ani, iar cele mai mari imbolduri din istoria păcatului, Hristos-cinzecimea-1844-1888-1960, nu au produs încă o trezire în poporul lui Dumnezu. Duhul lui Dumnezeu mai are slavă după slavă să adauge coroanei Miresei Sale, până să formeze oameni maturi şi capabili în a experimenta ploaia târzie. Desăvârşirea autentică a lui Hristos bate la uşa bisericii Laodicea, iar ea se chinuie să nu-şi murdărească picioarele (Apocalipsa 3:20, Cântarea cântărilor 5:3), încercând cu disperare să obţină neprihănirea lui Hristos prin decrete teologice şi fapte sfinte în Numele lui Dumnezeu, care tot evoluţie şerpească este. Fiinţa noastră nu are nimic bun în ea, ar fi ruşinos să aduc dovezi spre a dovedi aceasta. Noi suntem total depravaţi, din naştere exilaţi şi străpunşi în inimă de plaga păcatului, a despărţirii de natura dumnezeiască. Marea treaptă a lui Petru nu este deloc păşită (2Petru 1:4), iar taina evlaviei "de la început" (1Timotei 3:16) nu este gustată. "Dumnezeu în trup" nu sună bine pentru urechile teologice, prea deprinse cu un Hristos ecumenic. Plinătatea dumnezeirii în cel credincios este un prag neatins pe căile evoluţiei, deoarece nu există nimic bun în om spre a fi cultivat şi format, de aceea mulţi recunosc că este imposibil "în acest trup" să trăieşti o viaţă fără de păcat, iar sfinţirea progresivă schimbă doar amănunte şi nu totalitatea faptelor. "Contează doar scopul şi tendinţa", nu greşelile ocazionale, afirmă mulţi. E adevărat că atunci când înţelegi mântuirea lui Dumnezeu în Hristos, ca un act divin 100% prin creaţiune instantanee; scopul, credinţa şi atitudinea sunt tot ce putem avea înainte de EVENIMENT, dar ele sunt doar reacţii la solia lui Hristos şi nu încercări "DE A FI ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL". Omul nu poate fi mai bun doar încercând, doar vrând, doar străduindu-se, doar meditând sau doar privind, deoarece s-a văzut în milioane de creştini sinceri că această metodă nu a produs gram de viaţă fără de păcat. Singura soluţie este "Hristos în voi". Este adevărat, cărămidă după cărămidă se adaugă la Templul lui Dumnezeu, până ce toată clădirea este formată, dar FRAŢILOR noi trăim timpul în care mai rămâne de pus doar piatra din capul unghiului clădirii, adică Hristos "prezentat mai proeminent"; iar această prezentare a avut loc la Minneapolis, de către fraţii Waggoner şi Jones. Astăzi, această Piatră unghiulară a devenit nespus de nerăbdătoare să se adauge comorii de cunoştinţe ale poporului ales, spre a produce maturizare. Adevăr după adevăr a format o imagine mai clară despre solia neprihănirii lui Hristos, iar ea a descoperit înţelegerii noi şi noi profunzimi despre Guvernarea lui Dumnezeu şi Marea Controversă. Lumina de la Minneapolis, odată acceptată, a produs prieteni ai Împăratului care pun întrebări cu smerenie şi iubire. Ei au primit toate răspunsurile, iar reacţia lor a fost de pocăinţă şi seriozitate pentru tronul lui Dumnezeu. Implicarea lor este totală. Nimic nu mai contează decât onoarea lui Iehova şi răsplătirea Mielului. Oh, da, nimic, nici propria mântuire, nici străzile de aur! Motivaţia nu mai este aceea de frică sau dorinţă de răsplată! Pielea nu mai este asigurată în Banca cerului, ea este pusă pe altarul arderii de tot în strâmtorarea ce are să vină! Îmi doresc din toată inima să trecem de la copilărie la maturitate, de la parţial la deplin, de la umbră la realitate, de la necunoaştere la cunoaştere, de la păcat la neprihănire, de la nedesăvârşit la desăvârşit, de la DIVORŢ la NUNTĂ!!! Amin... Curduban Ioan.
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 18:35:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015