Temeri Mă tem că n-am să ştiu de mine a-ţi mai spune Şi uite, ninge-aiurea din cerurile gri. Sălbatice colinde îmi pribegesc prin lume Mă-mbăt cu vin şi doruri şi simt că n-ai să vii. Mă tem c-am obosit prea mult şi prea devreme Şi apa intră-n ghete şi-n suflete desculţe. Îmi ninge alb şi trist ca de sfârşit de vreme Şi-n friguri deşănţate, de gânduri trec căruţe. Troiene de năpaste zac între porţi de ceruri Şi-am ruginit în umed şi fals cotidian. Ţi-aş cere să rămâi, om spune adevăruri Şi ne-om iubi nebuni la moartea unui an. Mă tem că n-am să ştiu de mine a-ţi mai spune Bătrân şi trist, povară pentru un suflet tânăr Şi-am să mă pierd de iarnă, cântând despre o lume- De la un timp, iubito, am încetat să număr. Florina Cojocaru din vol. Vise de scrum
Posted on: Sat, 30 Nov 2013 19:16:49 +0000