Uitati legatura stransa intre profetiile despre caderea babilonului (Ap 18) si solia trimisa prin fratii Jones si Waggoner , ultima solie de har catre lume. Cand marea strigare va trece la cei din lume, noi îi vom chema la "scoppul lui Dumnezeu din veacuri vesnice", iar aceasta implicit reprezinta o avertizare ca babilonul a cazut: " Europa se raportează la papalitate ca şef al tuturor, şi ea doreşte “să iasă din mlaştină, aşa cum şarpele îşi părăseşte pielea”. Referindu-ne la acest argument, şi permiţând papalităţii să vorbească ea însăşi, aceasta este o metaforă foarte potrivită, pentru ca Scriptura spune că papalitatea este insuflată de către “şarpele cel vechi”. Este corect, ea îşi leapădă pielea ei veche, zbârcită, roasă şi se înfăţişează apoi într-o piele nouă, atât de frumoasă şi fină încât protestanţii gândesc că este o cu totul altă făptură. Dar Dumnezeu spune că este acelaşi şarpe bătrân, fie că este în aceeaşi piele sau în alta. Este acelaşi şarpe vechi în pielea cea nouă, care lucrează în acelaşi fel, pentru aceleaşi scopuri, pentru a-şi aduce popoarele sub mâna sa; vrea să facă aceasta şi o va face. Trebuie să mai citesc câteva declaraţii şi să mai fac câteva comentarii. Citesc din Catholic Standard din Noembrie 3, 1894, după cum urmează: “Are loc o trezire, o metamorfoză, o tulburare şi o speranţă. Tradiţia spune că în vechea Romă existau nişte aşteptări stranii în timpul în care avea loc tragedia de pe Golgota, şi chiar şi acum voci misterioase pot fi auzite anunţând că Marele Pan a murit. Ce nouă orânduire se va ridica? Va fi omenirea încă odată înşelată? Şi vor apărea vechile rele sub nume nou, arătându-se popoarelor lumii încă odată cu dumnezei falşi? Cine ştie?” Ideeea sugerată aici este că nimeni nu ştie care va fi răspunsul. Apoi el spune: “Ceea ce ştim este că lumea este în agonia morţii ei.” Nu este timpul ca şi adventiştii de ziua a şaptea să ştie aceasta? Papalitatea ştie că lumea este în agonia morţii. Voi ştiţi aceasta? Dacă ştiţi, nu trebuie ca şi voi să o spuneţi lumii, aşa cum şi papalitatea o spune? Pentru ce ne-a dat Dumnezeu această solie în aceşti ani, dacă nu pentru a putea arăta că lumea este în agonia morţii şi pentru a le putea spune oamenilor aceasta, ca ei să se poată întoarce la Sursa vieţii şi să fie salvaţi când agonia va ajunge la final? Papalitatea ştie aceasta şi acţionează în acest sens. Voi citi urmarea frazei acesteia: “Ceea ce ştim este că lumea este în agonia morţii ei, şi că intrăm în noaptea care în mod inevitabil precede dimineaţa.” Desigur că intrăm. “Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerul spune: vine dimineaţa şi deasemenea şi noaptea”. (trad. eng.) În această evoluţie, biserica, în ochii papei, are o misiune de îndeplinit. Aceasta e în vederea vremurilor care vor veni. Ce vede ea? O lume în agonia morţii. Toate naţiunile tulburate, societatea chinuită, totul se fărâmiţează. Papalitatea vede tot ce se întâmplă şi aşteaptă să se ajungă la capăt, şi din agonia şi din fărâmiţarea ce are loc, ea aşteaptă să-şi înalţe încă odată supremaţia peste popoare, aşa cum a făcut în vechime. Şi o va face, noi ştim aceasta. Scripturile o arată. Ea vede exact ce vedem şi noi. Noi vedem lumea în agonia morţii. Vedem societatea sfâşiindu-se în bucăţi. Vedem tronurile tremurând. Şi ea vede aceasta, şi doreşte să se înalţe peste ceea ce va ieşi în final din toate acestea. Noi vedem venirea ei. Ştim că va face aceasta, căci triumful ei vine în urma acestei agonii. Ea dobândeşte o nouă viaţă şi apoi se slăveşte pe sine, trăind în desfătare… spunând în inima ei, “şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi vedea întristarea”. De aceea plăgile ei vor veni într-o singură zi. Moartea, tânguirea şi foametea. Şi ea va fi arsă cu totul în foc, căci puternic e Dumnezeu care o judecă”. Nu ne aflăm chiar în tornada evenimentelor care aduc aceste lucruri? Suntem, şi ea înaintează. Pentru ce suntem aici dacă nu pentru a spune oamenilor acestei lumi că se află în agonia morţii şi pentru a-i chema să fugă la Cel care este viaţa tuturor? Nu are papalitatea experienţă în acest lucru? În mod practic, nu a mai văzut papalitatea lumea într-o agonie de moarte? Imperiul roman constituia lumea, toată civilizaţia era cuprinsă între graniţele sale, era sub controlul său. Papalitatea a văzut imperiul roman destrămându-se în bucăţi; a văzut atunci anarhie universală. Aceea fiind lumea atunci, şi fiind în acea stare, ea a mai văzut o dată lumea în agonia morţii, şi din acea agonie a lumii ea s-a înălţat la supremaţia pe care a avut-o în Evul Mediu şi a făcut relele care au adus blestem lumii atât de multă vreme. Ea vede aceleaşi elemente din nou la lucru – din nou aceeaşi mişcare înaintând printre popoare, şi ea deja se felicită. “Am făcut-o o dată. O dată m-am ridicat peste ruina acestor naţii. O voi face din nou. Aceasta a demonstrat lumii de atunci că eram superioară tuturor celor pământeşti. Aceasta va demonstra lumii de astăzi – aşa extinsă cum este – că “Eu sunt, şi numai eu”. Eu voi fi pentru vecie. “Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea”. Acesta e tonul ei, pentru aceasta vegheză ea, Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri în profeţiile pe care le avem în faţă şi El vrea ca noi să vestim tuturor oamenilor că lumea este în agonia morţii. Papalitatea s-a ridicat pe ruina agoniei morţii lumii romane, şi după modelul experienţei ei din vechime, ea speră să facă din nou acelaşi lucru. Ea va succeda, este sigur. Şi este la fel de sigur că succesul ei va fi ruina ei sigură, şi de aceea, “Ieşiţi afară din ea poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei". SOLIA ÎNGERULUI AL TREILEA – Nr. 2 A.T. JONES – Predici 1895 – Buletinul Conferinţei Generale
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 07:15:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015