Uneori, cînd o corabie ia apă, i se astupă ba o - TopicsExpress

Simion Loredan

Uneori, cînd o corabie ia apă, i se astupă ba o crăpătură, ba alta; cînd începe însă să se desfacă în mai multe locuri şi să cedeze, nu se mai poate veni în ajutorul unei ambarcaţiuni care e sfîrşită: tot aşa, un trup bătrîn şi slăbit poate fi ţinut pe picioare şi îmboldit pînă la un anumit moment. Cînd însă, ca într-o clădire putredă, se desfac toate încheieturile şi, cît repari una, se strică alta, e vremea să cauţi o cale de ieşire. Cu toate acestea, Bassus al nostru are un spirit vioi, filozofia este o garanţie pentru acestă stare de spirit: să fii senin în faţa morţii, puternic şi chiar vesel, indiferent care îţi este starea de sănătate, şi să nu cedezi chiar dacă puterile tale au cedat. Un cîrmaci iscusit navighează chiar dacă pînzele sînt sfîşiate şi, dacă a rămas corabia cu totul fără pînze, el totuşi îşi păstrează cursul cu ce i-a mai rămas din navă. Aşa face şi dragul nostru Bassus şi priveşte către sfîrşitul său cu o stare a sufletului şi cu un chip de parcă, stînd la adăpost, ar privi la moartea altcuiva. Aceasta, dragul meu Prieten, este o lecţie însemnată, care trebuie învăţată şi la care trebuie să te gîndeşti îndelung: cînd se apropie ceasul din urmă, să pleci cu sufletul împăcat. Vorbeşte mult despre moarte şi se străduieşte să se convingă că, dacă întîmplarea aceasta se dovedeşte a fi neplăcută şi înspăimîntătoare, vina o poartă cel care moare, nu moartea însăşi: nu este ceva dureros în ea, după cum nu este nici după ea. Unul care se teme de ceva ce nu va păţi este tot atît de smintit ca cel ce se teme de ceva ce nu va simţi. Sau poate cineva crede că va simţi moartea cînd, dimpotrivă, datorită ei nu va mai simţi după aceea nimic. „Aşadar, spune el, moartea este pînă într-atît ceva dincolo de suferinţă, încît este şi dincolo de teama de orice suferinţă.” Să te temi de moarte, spune el, este la fel de prostesc ca a te teme de bătrîneţe. Dacă unul nu vrea să moară, nu vrea să trăiască: viaţa ne-a fost dată cu condiţia morţii; noi înaintăm către ea. De aceea e o sminteală să te temi: ne temem numai de întîmplările nesigure, pe cele sigure le aşteptăm. Moartea este o necesitate egală pentru toţi şi de neînfrînt: nimeni nu se poate plînge că se află într-o situaţie comună tuturor. Cea dintîi condiţie a justiţiei este egalitatea. „Atunci cînd pare că a sosit o primejdie de moarte ,spunea Bassus, să ne gîndim cît de aproape ne sînt alte primejdii, de care nu ne temem.” Unul era ameninţat cu moartea de duşmanul său, dar a murit mai înainte, de indigestie. Dacă vrem să cercetăm cauzele spaimelor noastre, vom găsi că unele sînt întemeiate, altele – părelnice. Noi nu de moarte ne temem, ne temem de gîndul la moarte; de moarte sîntem întotdeauna la aceeaşi distanţă. Aşadar, dacă e să provoace teama, trebuie să o provoace întotdeauna: avem oare vreun moment în viaţă în care să fim fără ea? E însă vremea să mă tem că nişte scrisori atît de lungi vor ajunge să-ţi stîrnească o ură mai mare decît cea faţă de moarte. De aceea, închei: tu unul, însă, gîndeşte-te la moarte întotdeauna, ca să nu te temi niciodată de ea. Rămîi cu bine. Seneca

Posted on: Fri, 27 Sep 2013 22:29:47 +0000

Uneori, cînd o corabie ia apă, i se astupă ba o - TopicsExpress

Trending Topics

Recently Viewed Topics