Up-datări așteptate. Posted on July 26, 2013 by pozitive Eee, și ce mare brânză, vor spune unii. E normal, e logic ca la un impuls exterior să reacționăm. Pavlov ăsta a fost un pișicher, a chinuit châinii degeaba. Dar așa cum teoria relativității a lui Einstein nu este , îndeobște, cunoscută decât ca E= mcc, tot așa corolarele teoriei lui Pavlov nu au stârnit interes public. Puțini știu că plecând de la câinele care saliva la o comandă optică, recte o farfurie cu mâncare, s-a ajuns la ideea de condiționare ca o formă automată de învățare, ce devenit un concept cheie în psihologia comparată, și de referință generală în psihologie, behaviorismul. Bertrand Russell a fost un avocat entuziast al importanței lucrărilor lui Pavlov pentru filosofia minții. De asemenea legătura între cercetările lui Pavlov și evoluția de mai târziu a științei nu a fost clarificată cu certitudine. Legătura între acțiune și reacțiune atât în cadrul sistemelor mecanice cât și în a celor vii a condus la apariția unei noi discipline : cibernetica. Noțiunea de feedback a clarificat o reacție determinată între doi subiecți. Astfel feedback pozitiv este un proces în care efectele unei mici perturbații a unui sistem implică o creștere în mărimea perturbației. Altfel spus, A produce mai mult decât B, care, la rândul său, produce mai mult decât A. În schimb, un sistem care răspunde la o perturbație într-un mod care reduce efectul acesteia este un sistem cu feedback negativ. Aceste concepte au fost recunoscute ca fiind aplicabile pe scară largă de către Norbert Wiener, în lucrarea sa din 1948 despre cibernetică. Feedback-ul pozitiv tinde să provoce instabilitatea sistemului. Atunci când efectul feedback-ului pozitiv este mai puternic decât al tendinței de stabilizare, de obicei se produce o creștere exponențială a oricăror stări sau abateri de la echilibru. Parametrii sistemului se apropie de valorile extreme, care îl pot afecta sau distruge, sau îl pot duce într-o nouă stare stabilă. Feedback-ul pozitiv poate fi controlat prin semnale în sistem, astfel încât să fie filtrat, amortizat sau limitat, sau poate fi anulat sau redus prin adăugarea unui feedback negativ.De asemenea, chiar dacă integrată într-un sistem mai larg, demonstrația lui Pavlov este definitorie în contextul teoriilor filozofiei stiințelor ramură a filozofiei care studiază fundamentele filozofice, ipotezele și implicațiile științei, incluzând științele naturii, precum fizica, matematica și biologia, și științele sociale precum psihologia, sociologia, științele politice, și economia. Astfel se definesc strategii de supravieţuire şi se controlează intensitatea fluxurilor dintre diferiţi agenţi economici care declanşează şi mediază procesele de emergenţă a fenomenului în care outputurile unui sistem influenţează inputurile, importanța proceselor feedback proprietare a sistemelor cibernetice în dinamica intregului sistem sau a subsistemelor componente care influențează buclele si mecanismele feedback aflate în structura acestora, bucla feedback fiind componenta mecanismelor de reglare si decizie cu ajutorul cărora acest sistem este condus si coordonat. Ceea ce este trecut cu vederea, ignorat cu bună știință, ascuns fiind prea evident este efectul de ponderare. Efectul de ponderare este specific și universal. El se evidențiață în prima etapă prin împotrivire la stimulul exterior, în a doua etapă cu o aparentă interdependență urmată în a treia etapă de un refuz total de a răspunde la stimul care duce ori la distrugerea subiectului supus unei excitații externe ori la un răspuns atipic de cele mai multe ori mult augmentat față de cauză. Exemple basice : o bară de oțel supusă la vibrații mult sub limita ei de anduranță se răzbună după o aparentă conlucrare cu efectul prin ruperea bruscă și inexplicabilă ( efect de îmbătrânire), O particulă de plutoniu poate conlucra perfect într-un sistem generator de energie până când ‘se supără’ dezintegrându-se în componente mai mici și cu o mare risipă de energie. La nivelul viului , efectul de ponderare are aspecte mai puțin dramatice dacă ar fi să ne gândim, de exemplu la auz. La un sunet de o intensitate mare se poate întâmpla fie ca urechea să fie distrusă iremediabil fie ca feedback intern să reajusteze nivelul la parametrii stabiliți anterior. Efectul de ponderare și feedback Pavlov sunt sistemele care guvernează nu numai cerebelul, în strădania sa continuă de a păstra organismul în interiorul unor parametri de funcționare bine stabiliți. Cortexul este tributar aceleași logici. Stimuli repetați sunt minimizați în regresii succesive care conduc la ideia de abandon dar cum noi nu avem delete, acumulările se fac în continuare, rezultatul fiind ori o buclă de feedback pozitiv incontrolabilă care prin amplificare să conducă la distrugerea lui, fie prin extensii la generarea unei noi idei, a unui nou concept total diferit de cel inițial. Cum suntem ființe sociale care interacționează, la nivelul interdependențelor umane efectul este similar. O presiune socială de orice formă , repetată în timp și aflată sub un prag critic de explicitare va duce la o acumulare care la unii, puțini, va duce la manifestări autodistructive, chiar dacă de grup, în timp ce la ceilalți, la majoritate, va creea fundamentul trecerii la o nouă calitate. Această schimbare de mentalitate, profundă, va apărea acolo unde presiunea socială este mai mare, adică în zona responsabililor. Modificările vor fi subtile la început, pentru ca, atunci când cele două caracteristici esențial umane, Altruismul și Ura, se vor updata reciproc, să se producă o schimbare pe care, fiind inclus în sistem, nu o pot aprecia ( determina). Dar pe care o vom trăi pe propia piele!!!
Posted on: Fri, 26 Jul 2013 11:55:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015