Într-un frumos, nostalgic anotimp vine la noi în fiecare an sărbătoarea învăţătorului. E timpul când foşneşte în fâlfâit de frunze toamna. Anotimpul care te pune pe gânduri... Anotimpul care te face să-ţi aduci aminte de multe lucruri uitate parcă, dar care îşi au locul lor în adâncul sufletului. Frunzele aurii şi ruginii ale toamnei parcă-s file căzute din calendar, parcă-s anii petrecuţi de învăţători în şcoală. Ani în care V-aţi dat toată puterea, toată frumuseţea. Cui oare? Elevilor. Şi nu-i bucurie mai mare pentru un dascăl, decât să-şi vadă elevii cuminţi, ascultători, la locul lor. Învăţătorul se bucură de aceea mică picătură de recunoştinţă, pe care o primeşte de la elevii săi, de o floare, de-un cuvânt de mulţumire, de succesele elevilor săi. Toate acestea, stimaţi învăţători, vă fac să lucraţi mai departe, să vă dăruiţi de tot, să nu vă piardeţi curajul, răbdarea... Fie ca viitorul să Vă aducă numai zile pline de bucurii, iar trecutul să trăiască în sufletele dumneavoastră numai şi numai prin amintiri frumoase. „Toamna vieţii unui dascăl...”, Scenariu, pregătit de fetele de la cercul „Izvoare”, Şcoala românească din Apşa de Mijloc Conducătoare:Anuţa Dan Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - E toamnă...E toamnă afară...Tot toamnă e şi în sufletul meu. Şi-i linişte în jur...Atâta linişte! Ce mult mi-am dorit această linişte toată viaţa! Dar...acuma...nu-mi face bine. Mă doare liniştea aceasta. Mi-e aşa un dor... de gălăgie...De glasuri...de vorbe...de râs, de jocuri de copii...De sunetul clopoţelului...De un „Bună ziua”...Mi-e dor de zâmbetele elevilor mei...De ochişorii lor...De întrebările lor...De toate năzbâtiile...Mi-e dor de şcoală! Elevul (Nuţu Dan, 9A) - Să ştiţi că şi şcolii îi e dor...Vă ţine minte cărăruşa ce duce spre şcoală. Şi portiţa...şi uşa şcolii. Pereţii claselor, în care aţi avut lecţii...Îşi aduc aminte de Dumneavoastră elevii, cărora le-ţi fost atâţia ani mamă, prietenă, sfătuitoare...Bună ziua. Mă recunoaşteţi? Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - (Luându-şi ochelarii, uitându-se atent...) Te-ai schimbat mult, şi vocea e alta...Dar ochii – sunt aceeaşi. Ce mult mă bucur să te văd! Elevul (Nuţu Dan, 9A) - Am vrut să vă spun cât îmi lipsesc sfaturile, care nu vroiam să le ascult...Mie dor de susţinerea Dumneavoastră...V-am adus în semn de recunoştinţă aceste flori...Şi odată cu ele cuvintele, care n-am ştiut să vi le zic atunci, cândva: Vă mulţumesc mult pentru tot şi-mi cer iertare pentru tot. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Dar văd că nu eşti singur? Elevul (Nuţu Dan, 9A) - ??? Copilăria (Alina Şiman, 10B) - Sunt Copilăria ta. Mai ţii minte examenele de intrare? Te pregăteai să începi călătoria pe cărăruşa visului tău – să devii dascăl. Ţi-ai luat doar „rămas bun” de la mine. Nu mi-ai zis „adio”. Deaceea veneam la tine de câte ori te simţeai în suflet copil, de câte ori mă chemai. Ultima vreme parcă m-ai uitat. Nu m-ai mai chemat de-un timp încoace. De ce? Vrei să plec? Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Nu-nu-nu! Nuţu te-a adus, aşa e? Ce frumos din partea lui! Copilăria (Alina Şiman, 10B) - Da, el mi-a vorbit în vis despre tine. Cu toate că nu vrea să recunoască...El nu mă vede...Copilul din el e undeva în adâncul sufletului...O să mă vadă şi el la timpul potrivit... Lăsaţi copilul din voi să-şi spună cuvântul. Ascultaţi-l...Că cuvinte înţelepte spune. Voi, dascălii, sunteţi acei oameni care nu uită niciodată Copilăria. Şi nu trebuie s-o uite niciodată. Cheamă-mă la tine şi voi veni...Şi-ţi voi face zilele mai frumoase. Amintirea (Anuţa Şiman, 9A) - Dar pe mine nu vrei să mă vezi. Cred că de mine te-ai plictisit deja. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Nu...Amintire-Amintire...Ultima vreme doar cu tine trăiesc...Ce m-aş face fără tine! Amintirea (Anuţa Şiman, 9A) - Aşa e...Oamenii îmbătrânesc...Doar cu amintiri trăiesc... Toamna vieţii a sosit, cu ce oare i-a găsit? Cu dureri...şi grele toate, Cu-amară singurătate... Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Iar începi? Mai lasă-mă, te rog...De ce esti atât de dureroasă? Amintirea (Anuţa Şiman, 9A) - Fiindcă aşa mă vreai tu...Poţi să mă schimbi, dacă doreşti, aşa cum schimbai cândva copiii de la şcoală: din răi-buni, din trişti-veseli, din neştiutori-copii deştepţi. Uitaţi tot ce-a fost rău în viaţă, Fiindcă aveţi şi amintiri frumoase. Care pot să v-aducă zâmbetul pe faţă Şi să vă facă zilele mai luminoase. Ciar şi cel mai rău elev din şcoală V-a facut cel puţin odată să zâmbiţi. Zâmbiţi, zâmbiţi mai des, vă rog a câta oară, Şi o să fiti cu mult mai fericiţi. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Ce mult mi-am dorit toată viaţa...Ce mi-am dotit oare?..Am uitat... Dorinţa (Nicoleta, 8A) - O, ce multe ţi-ai dorit! Eu îţi cunosc foarte bine toate dorinţele! Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Şi tu eşti aici? Dorinţa...De foarte-foarte mult timp nu ţi-am mai văzut chipul... Dorinţa (Nicoleta, 8A) - Nu vreau să te-ntreb acum ce-ţi mai doreşti, fiindcă nu-ţi mai doreşti nimic...De ce? Ţi s-au împlinit atâtea dorinţe, ţi-ai realizat atâtea vise! De ce nu mai crezi în ele? Să nu-ncetaţi s-aveţi dorinţe! Şi nu-ncetaţi s-aveţi un mare vis! Căci omul este acea fiinţă, Care mereu visează un paradis. De foarte multe ori raiul e-n suflet, Doreşte-l doar, şi-l vei avea. Curat să-ţi fie al tău cuget, Dorinţe bune-ţi lumineze inima. Dorinţa n-are vârstă, n-are bătrâneţe Iubiţi învăţători, trăiţi mereu în tinereţe! Speranţa ( Alina Dan, 10A) - Şi nu vă pierdeţi nici speranţa Că într-o zi va fi mai bine. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) - Ce bine că şi tu eşti aici, Speranţa mea. Tu nu m-ai lăsat niciodată. Speranţa ( Alina Dan, 10A) – E meritul tău. Nu m-ai pierdut nici pentru o clipă. N-ai încetat să speri o viaţă-ntreagă, Eu ţi-am fost aripă de zbor. De ţi-a fost viaţa amară, sau de ţi-a fost dragă, Cu tine m-ai purtat – un curcubeu între trecut şi viitor. „Speranţa moare ultima” – aşa se spune. Dar ea nu moare niciodată. Ea ori te-naripează şi te ţine-n astă lume, Ori, tu, uitând de ea, o pierzi indată. S-aveţi speranţă-n bine, orice-ar fi, s-aveţi speranţă! Căci fără ea n-aveţi nimic. Sperând, veţi reuşi mai multe-n viaţă. Şi Om veţi creşte dintr-un suflet mic. Credinţa (Alexandra Şiman, 9B) - Lângă speranţă mai aveţi nevoie de credinţă. Doar ea, Credinţa, te menţine-n viaţă. Credinţa că-n această lume e nevoie de ştiinţă, Ce doar la şcoală se primeşte, se învaţă. Credinţa că din copil rău poţi face bun. Din neştiut - deştept poţi face. Tot cu Credinţă poţi să schimbi un drum, Iar din război poţi face pace. Credinţă-nsuflet să aveţi orice ar fi Şi orice viaţa v-ar aduce. Căci cu Credinţa toate le veţi împlini, Tot greul vieţii vi-l veţi duce. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) – Credinţa mea, aici îmi eşti din totdeauna – în suflet, inimă, gândire. Să nu mă laşi, fii lângă mine, căci nu ştiu ce m-aş face fără tine. Dragostea (Simona Şiman, 9A) – Dar eu? Şi eu mi-am găsit tot la tine-n suflet locuinţă. Sufletul tău e mare, toţi au loc acolo în adâncul lui. Căci eu acolo-s unde e Credinţa. Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) – Dragostea mea, mă duci tot timpu-acolo, pe tărâmul Dorului. Dragostea (Simona Şiman, 9A) – M-ai ocrotit tot timpul şi, totodată, M-ai împărţit la toţi copiii tăi. Cu multă dragoste i-ai învăţat că niciodată Nu le e bine-n viaţă celor răi. M-ai împărţit la cei, ce poate, N-o să-ţi întoarcă dragostea-napoi. Căci tu Credinţă ai avut, că toate Le corectează dragostea în noi. Tu ai iubit şi mai iubeşti Pe toţi care ţi-au stat în bancă. Nu ţi-ai permis să te-ndoieşti În viitorul lor vreodată. Fericirea ( Dana Dan, 10B) - Şi mai eşti supărată? Tristă eşti? Mai ai o lacrimă acolo în privire? Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) – Mi-eşti cunoscută parcă...Cine eşti? Fericirea ( Dana Dan, 10B) - Sunt cea, de care nu-ţi dai seama că o ai – sunt Fericirea. De ce-i atât de greu să mă vedeţi? De ce-i atât de greu să mă simţiţi, Când tot ce-i necesar să mă aveţi E-aici, e chiar alături...doar atenţi să fiţi. Priveşte-n jurul tău: Copilărie... Atâta cât în altă parte nu-i, Ascunsă acolo adânc în Amintire, Care e pusă doar în rama binelui. Dorinţa de-aţi aduce aminte Îţi dă Speranţa c-o să-l vezi Pe cel ce-a fost sau nu cuminte, Pe-acele fete sau băieţi... Credinţa-ţi dă şi-acum putere Pe toţi din juru-ţi să-i iubeşti. Deci, chiar de eşti în toamna vieţii, Poţi Fericirea s-o trăieşti. Să-mi spui acum ce ţi-a lipsit? Ce azi te face fericită? Învăţătoarea (Anuţa Şiman,11A) – E el...Elevul mi-a venit... Mă simt din nou şi respectată şi iubită... Voi, elevilor, ţine-ţi minte: de foarte puţin are nevoie învăţătorul de la voi. Aşteaptă să-i daţi doar ascultare şi respect. Dându-le aceste două lucruri, voi în schimb primiţi mult mai mult: educaţie, cunoştinţe, prieteni, copilărie frumoasă, încredere în propriile puteri, vise realizate şi multe-multe altele. Stimaţi învăţători, Vă dorim din tot sufletul să vă simţiţi bine în această mare lume a Copilăriei. Să vă stăruiţi să uitaţi tot ce-a fost rău şi greu în viaţa Dumneavoastră, să aveţi doar Amintiri frumoase. Să nu uitaţi să visaţi, să nu uitaţi să vă puneţi în faţă scopuri şi Dorinţe. Că precis se vor împlini. Nu vă pierdeţi niciodată Speranţa. Căci fără ea nu ajunge omul nicăieri. Să vă păstraţi acea Credinţă în suflet, care-l face pe om Om adevărat. Să fiţi înconjuraţi de dragostea celor dragi şi dragostea elevilor. Să aibă Bunul Dumnezeu grijă de Dumneavoastră şi să vă ajute să fiţi trăţi în Fericire.
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 07:54:37 +0000